Împreună cu sociologul Dani Sandu și psihologa Sabina Strugariu încercăm să explicăm cum s-a schimbat viața amoroasă în era digitală și ce trebuie să facă oamenii pentru a se adapta.
Lumea dating-ului din prezent nu este una ușoară, mai ales că oamenii se adaptează odată cu evoluția internetului. Încet și sigur, aplicațiile de dating au devenit din ce în ce mai populare. La ora actuală există peste 8000 de aplicații și site-uri de dating la nivel global, iar în 2022, peste 366 de milioane de oameni au folosit aceste platforme pentru a-și căuta iubirea.
Trendul pare să fie în continuă creștere, iar statisticile susțin că până în 2027, peste 440 de milioane de utilizatori vor apela la genul ăsta de aplicații.
Interesant este și cum piața de dating online a generat foarte mult profit companiilor; spre exemplu, anul trecut, în SUA, aplicațiile de genul ăsta au făcut peste 2,86 miliarde de dolari.
Odată cu raporturile inițiale online dintre două persoane, relațiile au suferit modificări la rândul lor și au apărut noi termeni care să le definească cum ar fi „situationship” (n.r. situația), termen care se referă la o relație romantică care nu este definită; mai exact o legătură care este mai mult decât o prietenie, bazată nu doar pe sex, dar care poate fi lipsită de responsabilitățile sau monogamia unei relații clasice.
Potrivit unui raport al Tinder, mulți utilizatori consideră această formă de legătură drept o relație validă. La fel, în prezent putem vorbi și despre „emotional entanglement” (n.r. încurcătura emoțională), unde doi parteneri au dezvoltat o relație complicată emoțională, dar și despre parteneri care vorbesc deschis despre a avea o relație non-monogamă.
De ce folosim aplicații de dating: „Promit diversitate, noutate, potențialitate”
Sociologul Dani Sandu susține că relațiile s-au mutat în mediul online, atât din motive de „cerere” (faptul că stilul nostru de viață s-a schimbat, iar tinerii petrec între 8-10 ore pe net zilnic), cât și din motive de „ofertă” (căutarea online oferă conectarea la posibili parteneri diferiți).
„Pentru tineri, timpul petrecut online este folosit pentru a-și deservi cât mai multe nevoi, inclusiv cele de dating, și este eficient”, adaugă el. Sandu aduce în discuție și pandemia și modul în care a accentuat tendința de a evita spațiile foarte aglomerate, fapt care reduce din capacitatea de a cunoaște oameni noi în mod organic.
„Cât timp nu mai avem alte locuri sau momente în care să întâlnim oameni noi, aplicațiile de dating vin și acoperă această nevoie eficient. Un alt avantaj aparent al acestei abundențe de ofertă este faptul că poți căuta, aproape imediat și fără mare efort, un alt partener.
Problema care survine de aici este tocmai că disponibilitatea de a investi timp și energie pentru a cunoaște pe cineva și a construi ceva stabil scade - pentru că e ușor de crezut că orice dificultate întâlnită este de fapt o dovadă de incompatibilitate”, explică sociologul.
Psihologa Sabina Strugariu vorbește și despre cum oamenii din mediile urbane își caută tot mai des un posibil partener pe aplicații și pentru că ele „promit diversitate, noutate, potențialitate. Aceste interacțiuni diverse ne hrănesc iluzia existenței unui ideal romantic absolut – nu am cunoscut persoana potrivită încă, dar e suficient să continui să caut.”
„Aplicațiile de dating prezintă o soluție facilă și rapidă la o problemă importantă”
Dani Sandu crede că mediul și strategia prin care cunoaștem oameni noi au o serie de avantaje și dezavantaje, însă nu funcționează la fel pentru toată lumea și în timp ce unora li se potrivesc aplicațiile de dating, alții se descurcă mai bine prin metodele clasice.
„Dificultatea apare în momentul în care decizia asta este forțată cumva tocmai de contextul mai larg al vieților noastre. Este mult mai dificil să cunoaștem oameni noi prin prieteni ai prietenilor sau într-un grup de hobby-uri sau de sport în cazul în care nu avem timp să investim în toate aceste activități”, adaugă el.
Psihologa Sabina Strugariu consideră că o variantă nu o exclude pe alta și nu modul de întâlnire i se pare problematic, cât superficialitatea interacțiunilor.
„În realitate, însă, într-un spațiu-timp dat (limitat, cum este viața omului), putem cunoaște mai îndeaproape și profund un număr limitat de oameni și, atunci, încercăm să dezvoltăm criterii și algoritmi de selecție astfel încât să putem face cea mai bună alegere dintr-un infinit de posibile alegeri și, surprinzător, de multe ori ajungem să descoperim că, în mare, oamenii pe care-i întâlnim online sunt din bula noastră sau adiacenți bulei noastre.
Online-ul doar facilitează interacțiunea primară, dar nu este o garanție și presupune un efort, chiar dacă avem tendința să credem că e mai ușor să cunoști pe cineva online decât să-ți rogi un prieten să-ți facă cunoștință cu cineva nou”, subliniază ea.
Ambii specialiști punctează cât de importantă este investiția persoanelor într-o legătură formată, ideal, în funcție de valorile și interesele comune.
„Dating apps au câștigat atât de mult teren și pentru că prezintă o soluție facilă și rapidă la o problemă importantă. Investiția necesară pentru dating via mediul online este destul de scăzută în comparație cu alternativele; în general, asta poate da impresia că și ulterioara relație care apare din online dating să aibă nevoie de o investiție la fel de scăzută. Evident, lucrurile nu funcționează așa”, adaugă Sandu.
„Credințele pe care le avem despre relații și fericire s-au modificat”
FOTO: Alamy/ Profimedia
Terapeuta vorbește despre o schimbare și la nivelul de ceea ce considerăm relații și fericire. Dacă în trecut obiectivul era acela de a întemeia o familie, „nucleul societății”, în prezent, punctează ea, focusul pare că s-a mutat pe individ, pe nevoile și dorințele lui.
Cât despre noii termeni care pot defini o legătură între doi oameni, Strugariu crede că tinerii par să caute fericirea supremă și partenerul perfect, iar noile etichete de relații le „câștigă timp de explorare sau certitudine.”
Posibilitățile nelimitate la care avem acces, precizează psihologa, ne pot face să avem frică de alegeri.
„În realitate, timpul biologic își urmează cursul, în ciuda dorinței noastre de a-l păcăli, și realitatea propriei noastre imperfecțiuni ne însoțește, în ciuda dezvoltării tot mai aprinse a imaginației noastre supra-activate și stimulate de un conținut de informație tot mai captivant.
Imaginația este sănătoasă atunci când vine să îmbogățească realitatea, dar disfuncțională atunci când încearcă să o înlocuiască. Dacă ajungem să vedem lumea și pe ceilalți prin filtrul imaginației, ne va fi tot mai greu să tolerăm realitatea și tot mai ușor să ne agățăm de ideea de schimbare (de loc, de parteneri, de job, etc.) decât de ideea de efort alături de oameni imperfecți”, explică ea.
Psihologa susține că suntem programați genetic pentru conexiune și supraviețuim fizic și psihologic doar în relație cu un altul.
Informațiile sunt confirmate atât de Esther Perel, una dintre cele mai cunoscute terapeute de cuplu și familie, dar și de cel mai lung studiu cu privire la relații, făcut de Harvard - „Calitatea vieții noastre este dată de calitatea relațiilor noastre.”
„Superficialitatea, nesiguranța, idealizarea și fantasmarea, indisponibilitatea emoțională, rezistența scăzută la frustrare, incapacitatea de a depune efort susținut pe termen lung și credința că lucrurile „ar trebui să fie simple și să vină de la sine”, caracteristici ale relațiilor de scurtă și foarte scurtă durată, ne vor face mai nefericiți, mai dezamăgiți și mai cinici.
Ele contribuie la scăderea calității vieții noastre, în ciuda credințelor noastre că persoana sau situația perfectă ne vor putea împlini și, mai mult, o vom recunoaște din prima și nu va fi nevoie să facem niciun compromis și nici o schimbare în viața noastră”, completează ea.
Ce facem cu suferința provocată de legăturile online
Chiar dacă povestea este virtuală, crede Sabina Strugariu, suferința este reală, motiv pentru care există o diferență între a ne raporta la online ca un instrument care facilitează întâlniri față în față și a-l considera o alternativă la întâlnirile față în față.
„Este nevoie să fim sinceri cu noi și să ne ancorăm cât mai mult în realitate cu maturitate emoțională și gândire critică, iar acestea se dezvoltă în relațiile în care ne simțim în siguranță”, adaugă ea.
Psihologa consideră realitatea drept barometrul siguranței și compatibilității, motiv pentru care le recomandă tuturor, indiferent cum s-au cunoscut, să stea cât mai puțin în mediul virtual, deoarece doar așa își vor da mai repede seama dacă persoana din fața lor are aceleași valori, nevoi și disponibilități ca ale lor.
Apropo de opțiunile nenumărate la care suntem expuși în online, specialista aduce în discuție termenul psihologic de „decision fatigue” sau „oboseala de a alege.”
Practic, din cauza unor alegeri infinite, obosești și poți ajunge să nu mai alegi nimic sau pe nimeni.
„În loc să aprofundăm din variantele deja existente, continuăm să dăm swipe în stânga și-n dreapta, sperând că universal online ne va oferi pe tavă opțiunea perfectăl”, adaugă ea.
Mai mult, Sabina Strugariu vorbește și despre dorința de perfecțiune, cea în care-i privim pe cei din jur nu așa cum sunt de fapt, ci cum ne imaginăm noi că ar trebui să fie, motiv pentru care nici nu investim într-o legătură nouă, pentru că se potrivește cu idealul nostru.
„În realitate, relațiile sunt alcătuite din oameni imperfecți care lucrează la a deveni versiuni mai bune împreună, cu momente mai dificile și momente mai bune”, subliniază ea.
Au femeile un rol în schimbarea dinamicilor de relație?
FOTO: Dietmar Plewka / imageBROKER / Profimedia
„În mod cert abundența de opțiuni a schimbat dinamica între femei și bărbați. Cercetările despre online dating spun că deseori cei mai atrăgători 10% dintre bărbați primesc 90% din like-uri și atenția tuturor femeilor ce folosesc aplicațiile respective, cel puțin în primă instanță.
Evident, asta riscă să producă dezechilibre majore, cu bărbați foarte populari, care sunt atât de căutați încât nu au o provocare majoră să fie fideli și să se dedice unei relații de durată, și bărbați mai puțin populari care pot acumula frustrări”, spune Dani Sandu.
Concomitent cu dating-ul în online, dar nu total din aceleași cauze, adaugă el, societatea trece și printr-o revoluție profundă a relației între genuri.
Femeile nu mai sunt dispuse să accepte orice, nu toți bărbații înțeleg asta, fapt care produce un dezechilibru în plus în competiția pentru parteneri.
„La prima vedere, femeile câștigă cel mai mult din această situație, însă rezultatul într-o societate cu particularitățile României este că nu există suficienți bărbați care să țină pasul cu așteptările femeilor, cu nivelul lor de educație (de mai mulți ani, în fiecare generație, femeile tind să aibă cu cel puțin 2-3 ani mai multă educație decât bărbații), etc.
Rezultatul este că multe (și) femei au dificultăți în a-și găsi parteneri, la fel cum mulți bărbați au același gen de dificultăți. Însă din motive radical diferite: multe femei rămân singure pentru că nu găsesc suficienți bărbați educați și care acceptă egalitatea de gen; mulți bărbați rămân singuri pentru că nu găsesc femei mai tradiționale”. explică sociologul.
Sabina Strugariu aduce și ea în discuție emanciparea femeii și o nouă paradigmă care se dorește una a parteneriatului și egalității. Terapeuta vorbește despre cum toate relațiile presupun o luptă de putere, tensiune și negociere, iar maturitatea acesteia este dată de cum acceptă toate astea ca fiind firești.
„Un conflict între sexe sau etape sau generații este inevitabil, dar el nu vine să scoată în evidență ce nu funcționează și cine e vinovat, ci unde este granița de contact la care ne întâlnim și cum creăm un spațiu comun în care fiecare să simtă că este în siguranță, că este văzut, conținut, demn de iubire și de apreciere, și cum facem ca lucrurile care ne apropie să ne ofere siguranță, iar lucrurile care ne diferențiază să ne îmbogățească perspectiva și curiozitatea și empatia și acceptarea”, completează ea.
„Relațiile de cuplu în România sunt caracteristice pentru momentul dificil în care se află întreaga societate”
„Cred că dificultățile cu care se confruntă relațiile de cuplu în România sunt destul de caracteristice pentru momentul dificil și tensionat în care se află întreaga societate.
România este prin excelență o societate profund inegală, fracturată între un mediu urban prosper, ce tinde să devină progresist, și un mediu rural destul de sărac pentru standarde europene, ce tinde să rămână destul de tradiționalist. Felul în care funcționează relațiile este, printre altele, și o prelungire a acestui conflict intern, ce se va rezolva probabil, însă numai în timp”, susține Dani Sandu.
Cu cât legăturile dintre cele două părți ale societății sunt mai slabe, adaugă el, cu atât va dura mai mult până când aceste dificultăți vor fi navigate. Din punct de vedere psihologic, sănătatea unei relații, completează Sabina Strugariu, nu este egal cu o relație ușoară sau lipsită de conflicte.
„Relațiile sănătoase sunt cele în care ne întâlnim unul pe celălalt acolo unde suntem nu în fantezia despre unde ar trebui să fim. Noi, oamenii, nu venim cu instrucțiuni de folosire și manuale de utilizare.
Suntem atrași de ceea ce ne este familiar și respingem ceea ce nu cunoaștem și nu înțelegem și avem tendința să credem că pentru a avea relații sănătoase e nevoie să fim mai degrabă la fel și pe aceeași lungime de undă și ne sperie tot ceea ce „jumătatea noastră mai bună”, cum se spune, gândește/ simte și face diferit de noi.
În realitate, însă, relațiile sănătoase sunt cele în care putem negocia cu sinceritate spațiul dintre noi – de unde până unde sunt eu și de unde până unde suntem noi”, crede ea.
Psihologa încheie printr-o serie de întrebări care ar fi necesare să ni le punem la începutul unei noi relații:
- Care sunt acele valori care sunt vitale pentru supraviețuirea mea psihică și care sunt ale tale și cum așezăm ceea ce ne este greu să acceptăm la celălalt în acest spațiu fără a ne anula reciproc?
- Cum ne putem păstra respectul, deschiderea, interesul și curiozitatea față de persoana pe care o alegem ca partener?
- Cum putem continua să prioritizăm din nou și din nou relația și pe celălalt când nevoile noastre individuale devin urgente și cum păstrăm acest dans între nevoile relaționale și nevoile individuale într-un mod automat?
- Cum putem să abordăm conflictele, nu cu întrebarea: „cine e mai vinovat”, ci cum gestionăm această situație inconfortabilă?
- Cum putem să rămânem ancorați mai degrabă în lucrurile care funcționează și să punem accentul pe ele din nou și din nou, nu pentru că devenim orbi la ce nu funcționează, ci pentru că folosim din resursele deja existente pentru a aborda probleme inevitabile?
Citește și: Când își încep viața sexuală tinerii din Generația Z: „Sex is overrated. Majoritatea lumii îl exagerează”
3
15
