Acum vreo zece zile mă înfiinţez la Otopeni la check-in-ul Blue Air. Ghişee multe deschise, pasageri puţini, situaţie aparent confortabilă. În faţa mea, un singur cetăţean. Şi aştept. Un minut, două, zece.
AvionFoto: PhotoExpress
Băiatul de la check-in, cu o freză mişto, gen fotbalist celebru, vorbeşte animat cu o colegă. Cuvântul că@#t zboară prin aer vesel de câte ori omul în cauză vrea să accentueze câte o idee importantă. Omul din faţa mea, umil şi temător, îndrăzneşte “Nu vă supăraţi, îmi daţi biletul de îmbarcare?”.
