Am invatat sa fiu recunoscatoare pentru nimic si pentru orice, pentru bune si pentru rele. Ca la carte. Uneori ca un robot. Imi repet in gand recunostinta pentru ca am intalnit un om care ma face sa plang aproape zilnic si pe care, paradoxal, il iubesc. Obosesc repetand, multumind, iertandu-l, iertandu-ma si trimitandu-i lumini albe sau colorate, in functie de sentimentele mele amestecate, dar nu reusesc sa ma cred. Mai incerc. Surprinzator, adesea, starea mi se schimba, dar gandurile raman aceleasi. Elementul de noutate: mila. Temporar, desigur. Si dureros.
Femeia din umbraFoto: MorgueFile.com
Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro
