Cred că prin clasa întâi învăţătorul ne-a vorbit despre cât de mult ne iubesc părinţii. A zis că şi atunci când un părinte îşi bate copilul, pe el îl doare mai mult, dar strânge din dinţi, ştie ca ceea ce face e spre binele copilului. Pe atunci, acum vreo cincizeci de ani, bătaia era o chestie absolut firească. Nimeni nu s-a revoltat.
Despre bataie si iubireFoto: MorgueFile.com
Într-o frumoasă zi, probabil de vară, pentru că toţi eram la pantaloni scurţi, vecinul de curte şi-a bătut copilul, prietenul meu bun de joacă, până i-au rămas urme însângerate de la catarama curelei. Lovea ţipând în gura mare: "Ai să te pişi sânge şi tot ai să faci cum spun eu, că aşa e bine!"
