Aș putea număra pe degetele de la o mână de câte ori am fost cu părinții mei în vacanță. Până pe la vreo cinci-șase ani, mergeam la mare în fiecare vară cu bilete de la Sindicat. Apoi, după ’90, părinții mei s-au responsabilizat brusc și au început să ne “asigure viitorul”: s-au apucat să construiască o casă. Aveau doi copii, dar o casă era exact ceea ce le lipsea. Unul dintre noi urma să rămână în casa bătrânească, adică în casa în care locuiam împreună cu bunicii din partea mamei, iar altul urma să rămână în casa cea nouă.

ViitorFoto: Photoxpress.com

Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro