Eram lângă poarta grădiniței, cu copilul de mână. Plângea, nu voia să îl las acolo. Cu inima strânsă, nu știam ce să mai spun. “Trebuie să ajung la birou… Uite, grădinița e biroul tău și când terminăm amândoi, vin și te duc în parc”. Diferența cinică între biroul meu și “biroul lui” era aceea că mie îmi plăcea al meu. Lui, al său, nu prea.

Despre muncaFoto: MorgueFile.com

Citeste mai mult si comenteaza pe SmartWoman.ro