Știți pozele acelea haioase cu bebeluși care mănâncă relaxați cu mâna, iar la finalul mesei au mâncare pe nas, în păr, pe frunte, dar sunt tot un zâmbet și o bucurie? Cam așa ar trebuie să fie mesele copiilor: o bucurie, în care ei să decidă cât și în ce ritm mănâncă.

Conferinta autodiversificare Totul despre mameFoto: Totul despre mame

Fără linguriță și fără mâncare pasată, pentru că la șase luni, când se recomandă începerea diversificării, sunt deja capabili să țină mâncarea în mână și să molfăie înainte de a înghiți. Și, mai ales, fără jocuri și fără ecrane în față. Aceasta este, în mare, diversificarea naturală, numită și autodiversificare.

De ce ți-ai pune bebelușul cu tine la masă, de ce l-ai lăsa să pună mâna și să ia ce vrea și, mai ales, de ce i-ai da bucăți mari și mâncare nepasată de la șase luni? Gil Rapley și Tracy Murkett, care au scris un ghid de autodiversificare, ne-au răspuns la câteva întrebări esențiale privind autodiversificarea și avantajele pe care le are asupra bebelușului și a întregii familii.

Spuneți-ne trei caracteristici pe care le are autodiversificarea, dar care nu se regăsesc și în diversificarea clasică.

Cu autodiversificarea, mesele sunt momente de familie, în care toată lumea mănâncă aceleași alimente (sănătoase), inclusiv alimente tăiate în forme și mărimi care pot fi apucate cu mânuța de cel mic. Copilul se hrănește singur, inițial cu mâna, apoi cu tacâmuri, iar el este singura persoană care pune mâncare în gura lui. Copilul decide ce să mănânce, cât și în ce ritm, fără nicio presiune sau implicare din partea părinților sau a celor care îl îngrijesc.

Este potrivită autodiversificarea pentru orice timp de părinți, indiferent de anxietățile și experiențele lor?

Majoritatea părinților se bucură de autodiversificare la fel ca bebelușii, dar pentru unii părinți anumite aspecte pot fi dificile la început. Să-i permiți copilului să controleze total modul în care se alimentează înseamnă să ai încredere că el va mânca ceea ce corpul îi transmite că are nevoie și nu să-i dictezi să consume anumite alimente. Unora dintre părinți li se pare dificilă abordarea aceasta.

Autodiversificarea înseamnă mese sănătoase în familie, așa că mulți părinți află că trebuie să îmbunătățească propria lor rutină alimentară înainte ca bebelușul să li se alăture. Iar acest lucru înseamnă schimbarea obiceiurilor de a găti și a face cumpărături. Unii părinți văd că trebuie să îi convingă pe membrii familiei și uneori chiar pe medici, care nu înțeleg conceptul diversificării conduse de bebeluș, mai ales în țările în care nu este foarte răspândit. Le recomandăm să învețe cât mai mult despre această abordare și să caute sprijin la prietenii deschiși sau pe forumurile de profil.

Care sunt avantajele pe termen lung ale autodiversificării?

Avantajele pe termen lung trebuie încă să fie stabilite științific, însă există deja câteva studii care arată că autodiversificarea duce la alegeri alimentare mai sănătoase în copilărie, la risc redus de mofturi la masă și excese culinare. Ca fapt curios, există observații privind o coordonare mai bună mână- ochi și abilități motrice fine mai dezvoltate. De asemenea, există suficiente motive să credem că autodiversificarea poate ajuta de o mai bună dezvoltare a gurii, ceea ce poate îmbunătăți dentiția, vorbirea și achizițiile de abilități sociale.

Cel mai important, autodiversificarea face mesele de familie mai plăcute atât pentru părinți, cât și pentru copii.

Credeți că există riscul de a îndopa copilul folosind alimentația cu lingurița și distragerea atenției cu jucării sau ecrane?

Da. Studiile ne arată că atât adulții cât și copiii ar trebui să mănânce conștient, să fie atenți la mesajele transmise de organism și să se oprească atunci când au mâncat suficient. Folosirea jocurilor sau a mijloacelor electronice îl face pe copil să mănânce fără să gândească și îl încurajează să ignore semnalele care spun că e sătul.

Hrănirea cu lingurița este de multe ori acompaniată de jocuri făcute să distragă atenția copilului. Scopul lor este să îl facă să râdă ca să deschidă gura, iar adultul să introducă mâncarea. Sau sunt menite să îl convingă să mai accepte mâncare chiar dacă nu îi mai trebuie. În felul acesta, copilul e manipulat să mănânce mai mult decât vrea.

Hrănirea cu lingurița, în special cu mâncare pasată, încurajează mâncatul rapid, ceea ce înseamnă că senzația de sațietate apare mai târziu. De asemenea, îl împiedică pe copil să scuipe mâncarea daca nu îi place sau dacă nu are nevoie de ea.

Toate acestea pot submina cu ușurință controlul natural al apetitului de către copil, oferind adultului un control mai mare în privința a ceea ce mănâncă, a cantității și a vitezei cu care mănâncă cel mic.