Denisa Comănescu, directoarea editurii Humanitas Fiction, ne poartă prin literatura clasică și contemporană pentru a ne recomanda unele dintre cele mai frumoase povești și cărți despre iubire.
În 2006, Denisa Comănescu a lansat prima colecție de carte personalizată dedicată ficțiunii străine, „Raftul Denisei”, unde adună și încearcă „să ofere cititorilor cele mai frumoase ficțiuni din literaturile lumii.”
În luna februarie, cunoscută contemporan drept „luna iubirii”, datorită unei sărbători împrumutate de la americani, Ziua Îndrăgostiților, și Dragobetelui, versiunea neaoșă, am stat de vorbă cu editoare despre poveștile de iubire care i-au mers direct la suflet și cele pe care le recomandă pasionaților (Articolul ar fi trebuit să fie publicat pe 24 februarie, de Dragobete, dar a fost exact ziua când armata lui Putin a invadat Ucraina).
La fel cum cele mai frumoase melodii sau cele mai sensibile filme sunt cele despre dragoste, la fel se întâmplă și cu poveștile din literatură.
„Ficțiunea e citită mai ales de femei, iar femeilor le plac poveștile de dragoste. Apoi, scriitorii au știut dintotdeauna că, inventând o poveste de dragoste, pot extinde firele tematice cât îi țin puterile.
Nu mă refer aici la ceea ce se numește romance. Aceasta e o literatură mai de consum, de obicei despre o fată / femeie care se îndrăgostește, cartea urmărind relația de cuplu, cu obstacole și un final fericit.
Romanul de dragoste este complex, poate radiografia o întreagă societate dintr-un moment istoric, poate pătrunde până în ungherele cele mai ascunse ale psihicului uman, poate aborda stiluri excentrice”, explică Denisa Comănescu.
Denisa Comănescu. FOTO: Mircea Struțeanu
Care este prima poveste de dragoste pe care ați citit-o și care v-a rămas la inimă? Îmi puteți explica de ce?
Denisa Comănescu: Nu știu dacă a fost chiar prima, dar știu bine că m-a obsedat și reveneam la ea din când în când. Așa cum am revenit, adultă fiind, din motive diferite, deși cu un substrat comun. M-a impresionat atunci, pe la paisprezece, cincisprezece ani, faptul că iubirea lui Jay Gatsby pentru Daisy a putut dura atât de mult, mai ales după ce o revede măritată și cu un copil.
Romantic irecuperabil, Jay credea că iubirea lor de demult e imuabilă. Citeam în acea perioadă Sonetele lui Shakespeare, și-i aplicam personajului Sonetul 116:
„Love’s not Time’s fool, though rosy lips and cheeks / Within his bending sickle’s compass come; / Love alters not with his brief hours and weeks, / But bears it out even to the edge of doom.“
În traducerea lui Petre Solomon (care mi se pare reușită): „Iubirea nu-i a timpului paiață, / Deși obrazu-i roz stă, nu arar, / Sub coasa lui. Nu are ora-n față, / Ci dăinuie până la moarte chiar.“
Mai târziu mi-am dat seama că, de fapt, Scott Fitzgerald dezvrăjește în Marele Gatsby chiar Visul American. Nesmintit, forța poetică a romanului mă face prizoniera lui și acum, „până la moarte chiar“. Și e de adăugat, ador stilul traducerii lui Mircea Ivănescu (Humanitas Fiction, ediția a 3-a, 2021).
Care ar fi trei povești de iubire din literatură care v-au impresionat și despre care ar trebui să știm mai multe?
Exemplele mele sunt din colecția „Raftul Denisei“ și din seriile de autori străini pe care le public la Editura Humanitas Fiction. M-aș opri la Pădurea nopții (2017) de Djuna Barnes, tradusă exemplar de Luana Schidu.
Romanul e o capodoperă a modernismului, apărut în 1936 la Londra și ridicat în slăvi de T.S. Eliot, care-i scrie și prefața la ediția americană din anul următor.
În luminile și umbrele decadente ale Parisului anilor ’20, un triunghi amoros exclusiv feminin angrenează toate resorturile poveștii, stilul pendulând între experiment imagistic și polifonie. Mireasa tânără de Alessandro Baricco (2015; traducere Gabriela Lungu) este una dintre cele mai stranii și tulburătoare povești de dragoste.
La începutul secolului trecut, Mireasa de optsprezece ani sosește din Argentina în Italia la familia viitorului soț, care e absent. Mama și Fiica o inițiază într-ale feminității și sexualității, iar credința ei în iubirea Mirelui o ferește de tot răul unei lumi care se năruie.
A treia recomandare se referă la un roman bun de pus pe rană ˗ „balsam pentru suflet“, cum afirma Ludmila Ulițkaia: Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian (2021, traducere de Luana Schidu).
O iubire târzie a unei femei de peste cincizeci de ani ajunge să salveze lumea care populează un sat armean de pe un vârf de munte, lume bătută de soartă de secole, dar care, prin acest miracol, va renaște. Rar citești o astfel de carte, ce te subjugă prin tandrețe, umor și duioșie.
Foarte mulți autori, atât contemporani, cât și clasici, au scris despre relații, iubire sau inimi frânte.
Dintre cei clasici, îmi puteți recomanda câteva cărți care v-au plăcut și pe care ar fi bine să le citim dacă ne place genul?
O parte dintre clasicii la care țin, fie de secol nouăsprezece, fie, mai ales, de secol douăzeci, i-am publicat în format legat, în ediții elegante, versiunile românești aparținând unor traducători prestigioși actuali.
Anna Karenina de Lev Tolstoi (2021, traducere de Adriana Liciu): cui nu i-au dat lacrimile urmărind insidioasa însingurare și disperare a Annei?
Lady Macbeth din Mțensk de Nikolai Leskov (2022; traducere de Adriana Liciu): celebra nuvelă cu trei versiuni cinematografice implementează în Rusia profundă tragedia arhetipului shakespearian printr-o nevastă de negustor bogat care face o pasiune nebună pentru un argat.
Maestrul si Margareta de Mihail Bulgakov (2012, 2017, 2021; traducere de Ion Covaci): Margareta, îndrăgostită, cu florile ei galbene, este cea mai frumoasă femeie din lume.
Henry și June. Jurnalul dragostei 1931-1932 de Anaïs Nin (2008, 2014, 2021; traducere de Luana Schidu): Anaïs iubește pasional, în același timp, trei bărbați și o femeie. Dar cel mai mult pe Henry Miller și pe soția lui, June. O carte senzuală, cu o viziune specială asupra sexualității și a fidelității.
Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa (2017; traducere de Gabriela Lungu): superba melancolie a crepusculului. Don Fabrizio e oare fericit în celebra scenă a valsului?
Despre eroi și morminte de Ernesto Sabato (2013, 2018; traducere de Tudora Șandru Mehedinți): într-un Buenos Aires fabulos, ale cărui subterane sunt invadate de orbi, dincolo de pasiunea întortocheată dintre tinerii Martín și Alejandra planează o alta ce descifrează enigma paricidului.
Dar dintre cei contemporani - pe cine să punem pe listă?
Mi-e greu să aleg doar câteva dintre titlurile de ficțiune contemporană de la Humanitas Fiction, deoarece multe dintre ele acoperă istorii de iubire. Așa că alegerea mea e aleatorie.
Prima scriitoare care îmi vine în minte este Isabel Allende. Majoritatea cărților ei proiectează, pe un fundal istoric latino-american tumultos, povești de iubire. Dacă ne gândim numai la cel mai recent roman al ei, Violeta (traducere de Cornelia Rădulescu), pe care l-am lansat simultan cu edițiile spaniolă și engleză pe 25 ianuarie 2022, câte iubiri trăiește eroina de-a lungul celor o sută de ani ai săi?
Un alt scriitor, Eric-Emmanuel Schmitt, invocă constant iubirea. În noul lui roman, Paradisuri pierdute (traducere de Doru Mareș), primul din ciclul Străbătând secolele, care a apărut pe 21 februarie 2022, Schmitt surprinde complexitatea relațiilor de dragoste ilustrate, în primul rând, de Noam și fascinanta Noura.
Nu l-aș putea uita pe marele Amos Oz, plecat dintre noi în decembrie 2018, cu extraordinarul său Iuda (traducere de Marlena Braester), roman al devenirii, dar și al descoperirii treptate a tuturor fațetelor iubirii.
O ciudată istorie amoroasă întâlnim în romanul lui James Salter Un joc și o desfătare (2022; traducere de Justina Bandol). O aventură în Franța profundă devine o dragoste intens carnală. Plus o subtilă meditație asupra resortului care îi face pe autori să inventeze povești de iubire.
Din noua generație de scriitori germani, Daniela Krien ne dezvăluie, în Iubire în caz de urgență (2021; traducere de Daniela Ștefănescu), cu o scriitură nervoasă, din fraze scurte și precise, destinele a cinci femei din ziua de azi care încearcă aproape imposibilul: să iubească, să fie puternice și să-și respecte principiile de viață.
Vreau să închei cu un mare roman a cărui poveste de iubire recuperează umanitatea personajelor: Zuleiha deschide ochii (2018-2022; traducere de Luana Schidu), bestseller international de Guzel Iahina.
Credeți că dragostea va vinde mereu?
Dacă oamenii vor iubi mereu.
