Cu erotomani si "faste amante-antice", cu Eve si Psychee, cu melodii din 1968, cu "hituri demne de Eurovision" - asa ar arata Al cincilea anotimp - Femeia, in viziunea lui Tudor Gheorghe. Cu ocazia spectacolului sustinut in acest weekend la Sala Palatului, maestrul a explicat de ce innebunesc romanii de la bauturile din supermarketuri (a povestit cum pe o sticla de plastic scria "bautura cu aspect de vin"), de ce a castigat Germania Eurovisionul si a facut glume la adresa politicienilor, caci "sunt aiurea, sunt nervos!"
"Doamnelor si domnilor, al cincilea anotimp este femeia! Femeia este al cincilea anotimp, cand natura se odihneste, amintindu-si de toate florile primaverii, de toate ciocarliile verii, de toti strugurii toamnei, de toate ninsorile iernii. Asa spunea fratele Grigore Vieru. Si de aici mi-a venit ideea. Initial, spectacolul s-ar fi chemat Al cincilea anotimp - anotimpul permanentelor iubiri. O sa vedeti de ce l-am schimbat", a explicat in weekendul trecut maestrul Tudor Gheorghe, in cadrul unui spectacol inceput cu o trista constatare: "In fiecare zi, ne batem joc / De pasari, de iubire si de mare / Si nu bagam de seama, ca in loc / Ramine un desert de disperare / In fiecare zi ne batem joc". (Romulus Vulpescu - In fiecare zi)
"Am considerat, in aceasta perioada de tranzitie, ca e bine sa fac acest spectacol, acest anotimp, pe care sa-l dedic femeii. Femeia este poate cea care sufera mai mult decat barbatul in aceasta perioada. E un omagiu discret si meritat adus acestei fiinte sensibile si puternice in acelasi timp, care indura altfel decat barbatul necazurile vietii. Femeia-mama, ingrijorata de faptul ca nu stie ce sa le mai dea sa manance alor ei, femeia-profesionist in orice domeniu ar fi ea, disperata ca maine cine stie ce aberatie guvernamentala o pune pe drumuri, fie ea invatatoare, profesoara, medic, om al legii... Femeia iubita...
Nu este obsesia mea de a pune in valoare femeia, frumusetea ei. Inca din cele mai vechi timpuri - ma gandesc Eschil, la Sofocle, la Euripide - ce frumos vorbeau de gratia unei Efigenii, Antigona, Medeea-mama, Hecuba, Clitemnestra, mai incoace Dante si Beatrice, Petrarca si Laura. Elena din Troia... Nu, nu, nu! De Elene nu vorbesc ca... nu e bine. Nu, ele n-au fost benefice pentru neamul romanesc... De aceea nu folosesc cuvantul... Troia, eventual, dar Elena nu!
Ce sa mai vorbim de Shakespeare, de simbolul iubirii - Julieta, Lady MacBeth si multe alte personaje de teatru si literatura. Sau de ce a insemnat gratia feminina in Renasterea si pre-Renasterea artelor plastice. Ce frumoase erau! De la cele splendide si pana la gratioasele femei rubensiene, care astazi ar produce dezgust schiloadelor care prezinta moda. Pacat, cu celulita lor erau frumoase, placute, mai dodoloate, decat aschimodiile astea...", a continuat Tudor Gheorghe, legandu-si cu maestrie discursul de Spovedania unui copil al erosului.
"Cum doamnelor de-odinioara
eu nu le-am fost contemporan
cum scris in sorti le-a fost sa moara
si la un alt meridian
cum fastele amante-antice
prostituindu-se-n subur
n-au cum sa-nvie-un nev propice
desi de maculat augur
cum iar, la randu-le
acele bastarde brune de-arhierei
domnite dulci si infidele
inmiresmand a stanjenei
nu s-au invrednicit sa-nfrunte
sarutul celei mai reci guri
cum favoritele marunte
sau marea tarfa din scripturi
si veselele hetaire
si nobilele cu blazon
logodnicele fara mire
purcese grele de cocon
ce pandemoniu de ispite
la care sa te hotarasti
din hora fetelor dospite
sub farduri, horbota si masti.
infante duse-ncruciate,
logodnice de printi dinasti
fecioare culte viciate
de paji perfizi, efebi si casti
amante de prelati catolici
regine vaduve-n harem
cu ochii rai si melancolici
si parul ca un recviem
putane blonde, princiare
cu care un regat rastorni
papese arborand tiare
sau castelane cu licorn
si staretele-n mantii sumbre
si suveranele-n exil,
ajunse fumegoase umbre
in Hades si-au aflat azil.
e prada-acest... alai de rochii,
de gratii si de goliciuni
ce-a-nchis de-atata vreme ochii
terbilei putreziciuni
atunci, copile imorale
sotii de cineasti ratati
si chelnerite cu parale
si fete bune, fara tati
subtiri surori de caritate
actrite-adulte in turneu
studente fara facultate
eleve fara de liceu
si primadone fara voce
si profesoare fara post
pustoaice cu ardori precoce
dar mature in pret de cost
si taxatoare si modiste
si specimene-n genul cult
intrara-n sirul lungii liste
al doamnelor de mai demult
spre-a fi amantele meree
model al vesnicei muieri
n-au fost decat succedanee
de spectre dintr-un timp de ieri
puteau fi hrana si otrava
si disperare si destin
si giumbusluc si clipa grava
si mit si suflet clandestin
si exorcismul meu in portii
sa uit de ochii ce m-atrag
ai vechii pazitori a portii
ce-ntampina amantii-n prag
astfel ma vindecara-n fine
de para poftelor lumesti
ma-ntorc spre-acele concubine
din carti, miniaturi si fresti
cu gingasele lor contururi
de care-mi este iarasi dor
spre-a fi contemporan de-a pururi
cu-ntregul dragostei sobor
cu-astfel de divagari galante
erotoman stereotip
ce spovedea batranul fante
oglinzii ultimului chip." (Romulus Vulpescu - Spovedania unui copil al erosului)
"Ma gandesc ca daca peste 10-20 de ani, un nebun actor va voi sa spuna poezia asta, un sfert din cati sunteti in sala ati intelege o parte din cuvinte... Deocamdata facem parte dintr-o generatie care in scoala a mai facut carte... Dar aia de-or sa vina, care vor sti foarte multe despre Google...
Dar: "fastele amante-antice / prostituindu-se-n subur / n-au cum sa-nvie-un nev propice / desi de maculat augur". "Bai, zice, ce-o zice asta? "Maculat august", auzi! "Erotoman"? Ce-o fi asta, ba? "A macula"? Repede, cauta. "A murdari"... Pe atunci, probabil, cel care va recita poezia asta o sa aiba un ecran mare in spate pe care sa scrie: augur, maculat, erotoman, subur", a mai glumit maestrul si a prezentat piesa Mi-e dor de ea, "unul dintre primele mele cantece, scrise cand viitoarea mea sotie era plecata in turneu cu Teatrul National din Craiova. Eu eram indragostit si eu am scris acest cantec, poezia fiind a lui Ion Banutescu, in 1968".
"Credeti ca in seara asta o sa scapati fara un hit? Hitul celui de-al cincilea anotimp: scris de domnul Alexandru Macedonski! El a scris o poezie in orasul Arckangelsk, dar n-a mai spus "in Arkhangelsk", ci In Archangel".
Hitul asta era demn de Eurovision. Dar eu, fiind un tip serios, am zis: n-am ce cauta la Eurovision. Sunt in afara fenomenului. Mai ales ca il consider o chestie de marketing si de troc. "Ba, tu cate puncte dai?"
Noua nu ne dau puncte decat basarabenii (Ne dau 10). Noi, mai civilizati, le dam 8 lor. Ne dau spaniolii. Vorba vine! - ne dau romanii din Spania. Italienii nu ne dau, ca astia si-au dat seama ca nu trebuie sa intre cu muzica lor in "Euroviziunea" noastra. "Noi il avem pe-al nostru, tata, nu participam la prostiile voastre" - si asa e! Malta ne da! Nu stiu de ce! Asa, cate doua - bulgarii, ungurii, sa ne facem ca suntem rude si vecini.
Dar aia mari... anul trecut ati vazut, a cantat o fata din Germania. Zic "bai, de ce i-au dat nemtoaicei?" Domnilor, doamnelor: criza! Bine ca n-am luat noi! Echipa castigatoare trebuie sa organizeze Eurovisionul! Va dati seama ce tragedie era pe poporul roman daca trebuia sa organizam noi Eurovisionul? Nici nu aveam unde! Ca stadionul nu e gata. La Polivalenta nu... Si atunci au zis: "Cine sunt in stare sa organizeze?" "Nemtii, tata!" "Da-le, ma, lor. Si scapam!" Si iata cum a ajuns Eurovisionul in Germania.
Deci ce rost are sa trimit slagarul meu - nici nu ma duceam eu, ca nu mai am fata de Eurovision. Trimiteam un pusti din Romania, un cantaret. Dar pe cine sa trimit, ca n-am pe cine! Pe Benone Sinulescu, ar fi fost foarte... Nea Benny, te trimiteam acolo cu RoMania".
Seara a continuat cu "un splendid vals, trist dar frumos". Dans se cheama poema domnului Labis": "Ochii mei au cearcan. Ochii tai sunt puri / Cata deznadejde pasii nostri mana".
"Cauti intr-o biblioteca poeziile domnului Ion Pillat. Gasiti acolo o poema pe care o sa v-o spun acum, pe care va rog sa o copiati, sa o multiplicati, sa o printati, sa o scrieti de mana, mai mare, mai mic, sa o puneti prin casa. La bucatarie eventual, pe masa, in sufragerie. Si cand vine domnul si stapanul, Eros, masculul, intarziati putintel cu aperitivul. Lasati-l sa-si arunce ochii pe ce ati scris acolo. Ca poate s-ar gandi cu cine sta in casa. Poate i-ar face un bine. Asta daca nu citeste sportul sau de-astea literare: Gazeta Sporturilor, Click, ziarele literare, cum spuneam, de cultura... Luati-i-le, daca le aduce acasa, si lasati-i doar hartia pe care sa scrie urmatoarele versuri:
"Ceea ce sunt? Ce vrei sa fiu? Alege!
Da-mi aripi - si sunt inger de lumina
Si smulge-le - voi fi numai femeie.
Privirea ta ma face far' de vina,
Dar tot ea poate patima sa-mi deie
Si de pacat faptura sa mi-o lege.
Ceea ce sunt? Ceea ce esti tu insuti
Copil, suspini, sunt mama si sunt sora
Ce va veni zambind sa-ti stearga plans-ti.
Iar pentru tata, chiar de port naframa
Raman tot fata scumpa de-altadata.
De treci nepasator - sunt trecatoarea,
Dar oarba ta credinta
Mi-a redat eternitatea clipei
Daca in marea fluidicelor plete te-ai scaldat.
Cand poruncesti, eu voi lovi in palme
Ritma-voi goala dansul baiaderei
Dar daca-mi ceri, voi sta curata-n strane
Si voi refi in murmur lin de psamle
Iar Sfanta-nvingatoare a durerii
Daca ma rogi, ti-oi face alta rana
Indragostit ma chemi - iti sunt iubita
Ce-ti poarta-n ochi destinul. De esti bestie
In bratul tau m-oi frange ca o trestie
Iar pofta mea pe veci, nepotolita,
Te va inlantui cu lant de sarpe.
Dar daca esti inaltul visator
Ce-aude-n suflet sunete de harfe
Dispretuind un spasm amagitor
Daca-ndraznesti sa urmaresti ideea
Si-n sferele sonore s-o vanezi
Atunci, cu lampa-n mana sunt Psycheea
De straja langa tine... de-o mai vezi!" (Ion Pillat - Eva)
"Psycheea - Psyche este un personaj mitologic, invidiat pentru frumusetea ei de Afrodita, gonita de acasa de parinti, vine un vantulet usor, o ia, o duce intr-un castel, noaptea vine si o iubeste un barbat cald si sensibil, care ii cere doar atat: sa nu aprinda lampa, sa nu il vada. E Povestea Porcului la noi! :) Nu aprinde lampa, ca frumosul se face porc. Bine, la noi se face si fara sa aprindem lampa, de multe ori.
Fata aprinde lampa si constata ca barbatul care o iubea era chiar Eros, Zeul Amorului, se duce vraja, o chinuie Afrodita, i se face mila lui Eros, se duce la Zeus si il roaga sa o faca nemuritoare".
Menestrelul a revenit apoi la anotimpuri si inceput sa treaca in revista cate un "slagar", precum Salcamii ("Au innebunit salcamii! Si tu vrei sa fiu cuminte?") si Toamna (de Octavian Goga - "o poema ce inspira o gratie, o liniste, o puritate, un sentiment simplu de duiosie").
"Am ales si o piesa de pe Iarna. O ultima amintire de iarna, o poveste duioasa a domnului Toparceanu, incepe chiar de Craciun: Noapte de iarna. De ce mi-a placut? Pentru ca aici este o poveste. Imi plac betivii! Nu aia agresivi! Nu, aia de plang, de vin si te pupa, de razi. Astia dragalasi. Iarna imi place sa-i urmaresc. Din cauza gerului, stau in picioare. Vara - cad. Din cauza caldurii - pac, pe la banci, pe sub pomi, pe la umbra. Iarna insa dau de ger si dupa ce ca nu se tin bine pe picioare, mai si aluneca, e o minune sa ii vezi. Ii urmaresc cu mare entuziasm.
Bine, inainte beau romanii. Totdeauna am baut, de pe timpul cand au zis aia: "ba, ia sa le taiem vita, ca sunt rai!" Nu ne-am invatat! Bine, ne-au ajutat romanii si ne-au adus vita inapoi. Dar de aici vine, cred, din coasta Daciei. Cu vita s-au legat ei de am devenit noi asa cum suntem. Cred ca pe baza de vita de vie adusa de romani, aia au vrut neaparat sa ne strice, ca noi eram Dacii liberi! :)
Inainte, romanul lua doua-trei pahare, se imbata, facea trei copii tembeli, dar nu conteaza asta. Important e ca nu se omorau asa. Nu taia pe ma-sa, nu taia pe frate-su, pe ta-su. Nu se omorau! Acuma, una-doua, la "nenoroStirile" astea de la 5, vezi cate unul de-asta. Cred ca bauturile astea din supermarketuri, alea-i innebunesc.
Am un prieten care are o vie foarte buna pe la Dragasani. Si asta-mi povestea ca are oameni la munca. "Bai, nea Tudore, le dau vin! De calitate! Ai dracu daca beau de ala! Isi aduc ei" Si mi-a aratat o sticla de plastic pe care o beau oamenii care vin sa munceasca: pet! Pe care scria genial: "Bautura cu aspect de vin"! Nu cu miros, gust, culoare - ci aspect! Avea o culoare de indigo. Bei o sticla de-aia - nu te duci si-ti omori copiii?
"Domnul Tudor Arghezi a scris o poezie absolut exceptionala. Nici nu mai stiu daca, dupa ce a citit-o coana Paraschiva, sotia lui Arghezi, maestrul o mai fi mancat la pranz... Superba e! Se cheama, jenant, Jignire, dedicata femeii. Dar este o bijuterie, o minune!
"Nepretuind granitul, o, fecioara!
Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc,
Am cautat in lutul romanesc
Trupul tau zvelt si cu miros de ceara.
Am luat pamant salbatec din padure
Si-am framantat cu mana de olar
In parte, fiecare madular,
Al fintei tale mici, de cremene usure.
Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adanci de trandafiri,
Pentru sprancene firele subtiri
De iarba cruda ce-ntepau lumina.
Luai pilda pentru trunchi de la ulcioare
Si daca-n sani si-n sold a-ntarziat
Mana-mi aprinsa, eu sunt vinovat
Ca n-am oprit statuia-n cingatoare
Si c-am voit sa simta si sa umble
Si sa se-ndoie-n pipaitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine si te umple.
Femeie scumpa si ispita moale!
Ispita-acum, cand, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?" (Tudor Arghezi - Jignire)
A urmat un nou "hit" (Vasile Voiculescu - Pedeapsa macului), dar si cateva glume si aluzii politice.
"Mi-e dor de 1000 de egipteni! Caci sunt seriosi... Ati vazut ce curat au facut in Cairo... Si noi am avut Revolutie, dar noi nu ne-am dus sa curatam... Au facut egiptenii o curatenie... Erau a doua zi veseli, nestiind ce urmeaza. Ei au crezut gata, l-au prins pe Mubarak. Acu incepe si la ei... Domnu' Boc, faceti o vizita de lucru?
Am fost sfatuit: "Dom'le, ce, esti nebun? Tu ar trebui doar sa canti!" Ba, nu pot! De cantat - duceti-va la Mircea Vintila, Socaciu, Ducu Berti, poeti exceptionali, cantareti minunati. Eu sunt aiurea, sunt nervos"!
"Daca nu canti adevarat cantecul popular, cazi intr-un derizoriu jenant si incep sa sune cantecele la fel. Nu mai sunt zone folclorice, e o interferenta, e o magma de vulgaritate...
Cum se poate canta folclorul: ori ca la mama lui (ceea ce am facut atunci cand am cantat singur cu taraful si am facut trei spectacole cu muzica din perioada interbelica si mahalaua si Bucovina), ori iei varianta transfigurarii cantecului popular (ceea ce am incercat noi in acel spectacol cu domnul Marius Hristescu, ceea ce a reusit sa faca genial Enescu, ducand motivele folclorice intr-o zona superioara a universalitatii fara doar si poate).
N-am tambal, dar iata cum poate sa sune un cantec popular romanesc, atunci cand incerci sa il salti", a continuat Tudor Gheorghe, cu Marie, Marie.
"Daca s-a gasit un tip in Bucuresti sa plateasca 400.000 de euro lui Joe Cocker sa vina sa-i cante privat, eu n-as putea sa cer jumatate pentru Filarmonica si jumatate pentru mine? Cred ca mi-ar ajunge. Cinci nunti de-astea si-as intra in randul lumii!
Spectacolul ar fi putut sa se cheme "Anotimpul permanentelor iubiri". Dar lipsea o dimensiune esentiala: mama. De aceeasi am ales varianta "Al cincilea anotimp"."
Si au urmat "doua poeme scrise de doi poeti care au avut cultul mamei: Mircea Micu (el a scris acel tulburator vers "mama, esti mai frumoasa ca o duminica fara sfarsit" - Cantec pentru mama) si Grigore Vieru (care parca ii raspunde genial: "Usoara, maica, usoara / C-ai putea sa mergi calcand / Pe semintele ce zboara / Intre ceruri si pamant" - Faptura mamei)."
"Toate poemele pe care vi le-am spus despre iubite si despre mama au fost scrise de barbati. Am cautat in literatura romana sa vad punctul de vedere al femeii fata de femeie. Culmea e ca am gasit acest poem foarte alaturi de mine, scris de doamna Tudor Georgeta, sotia mea. Ea a publicat un volum de versuri, iar acest poem da si titlul: Uneori femeile surad.
Puteam sa fim persoane publice amandoi: ea actrita, eu actor. Sa-i fi dat doi pumni, ochii vineti, ea ma zgaria pe chelie, paparazzi in zona, aia eram! Eram vedete! Eram eu intr-un colt, ea intr-un colt, pe happilica, la Maruta. Ne uitam urat unul la altul, ne invidiau si doamna Moculescu, madam Bahmuteanu... Ce e mai interesant e ca exista oameni care se ocupa cu prostiile astea. "Comentatori ai lumii mondene": cine cu cine, ala cu aia... Si eu cu doamna Tudor traim la Craiova, intr-un anonimat, vorba lui Dinescu, "mai anonim ca acul in furaje"."
"Daca veti auzi la Taraf TV, sa zicem, vreodata, aceasta bijuterie poetica, sa stiti ca au trecut egiptenii", a glumit maestrul dupa Umbra plopilor, a lui Ion Horea ("Da-mi gura ta si ma saruta/ Si stele vor cadea pe rand/ Cu umbra plopilor, tacuta/ Alunecand, alunecand...")
Si pentru ca "orice hit trebuie repetat", seara s-a incheiat cu acelasi "hit" al celui de-al cincilea anotimp: In Archangel.
7
15
