Nu există un răspuns corect la întrebările: Este bine să-i spui copilului de la început dacă există sau nu Moș Crăciun? E bună minciuna? Practic, unii părinți încearcă să creeze magie și amintiri frumoase copiilor, ceea ce nu este un lucru rău.
„Ține de fiecare părinte. Copilul meu crede, încă, în existența lui Moș Crăciun. Și eu la vârsta lui credeam că există Moș Crăciun. Găseam cadouri dimineața. E frumos, e o sărbătoare. Va descoperi, la un moment dat”, ne-a spus Ana Bâtcă, coach și fondator Parenting 2.0.
Ea spune că sunt părinți care spun de la început că nu există Moș Crăciun ”cadourile ni le facem între noi”. Ei pun accent pe a oferi, a sărbători.
Într-un articol BBC, care cita un studiu, o expertă spunea că nu ar trebui ca părinții să mintă vizavi de Moș Crăciun pentru că îți încurajezi copiii, de obicei cu dovezi inventate, să creadă o minciună ambiguă din punct de vedere moral.
Se presupune că Moș Crăciun încurajează imaginația, dar articolul spune că de fapt le ceri copiilor să suspende spiritul critic și să creadă în ficțiune.
Articolul este elaborat. Spune, la un moment dat, că dacă doar copiii buni primesc cadouri, ce spune asta despre familiile sărace? Ce judecată de valoare se formează? Ce se întâmplă dacă copiii înșiși sunt săraci?
De asemenea, un alt expert afirma că dacă vrei să-ți minți copilul este în regulă, dar lasă-l să știe că Moș Crăciun este bazat pe o figură istorică care a făcut sau nu ceea ce credem.
Pe de altă parte, aceeași cercetare sugerează că cei mici pot face diferența între ficțiune și realitate de la o vârstă fragedă.
"Mitul lui Moș Crăciun este o minciună minunată, dar cu cât spunem mai multe minciuni, cu atât copiii noștri vor descoperi că îi înșelăm", spunea dr. Justin Coulson, unul dintre cei mai importanți experți în parenting din Australia.
HotNews.ro a avut un articol în 2021 pe tema credinței copiilor în Moș Crăciun. Discutase atunci cu Ana-Caterina Bedivan, psiholog de copii care afirma:
„Povestea cu Moș Crăciun din punctul meu de vedere este o poveste care merită să fie păstrată. Și felul în care o povestim cred că face diferența. Dacă părintele înflorește povestea și insistă pe existența unui Moș Crăciun fizic, atunci avem o problemă. Dar atunci când părintele povestește despre un Moș Crăciun care a fost odată, la origine, Sfântul Nicolae care a ajutat copiii sărmani, și în seara de Crăciun îl așteptăm și noi, să vină în sufletele noastre, nu văd o problemă, din contră, ar putea ajuta cu întipărirea unor amintiri frumoase, un sentiment de aparținere, de a fi împreună cu familia. Și la partea socială - de a ne gândi la cei de lângă noi.
• Tradițiile și ritualurile ne dau sens, ne fac să ne simțim mai puțin singuri”.
În opinia sa, nu există o vârstă anume la care copiilor ar trebui să li se spună adevărul. Ea atrage atenția că, în loc de minciună, este bine să vorbim despre „spiritul Crăciunului” și să nu uităm că un copil trăiește mult în imaginar.
Copiii au îndoieli de la 6-7 ani
Psihologul de adulți Irina Stoica spunea, în același articol, că de la 6-7 ani copiii au îndoieli (îi ajută și copiii mai mari în directia asta).
„Sentimentul neîncrederii poate apărea dacă anulăm aceste îndoieli și/sau inventăm tot felul de lucruri pentru a le risipi. Când copilul de 6-7 ani spune că nu mai crede, putem să îl întrebăm curioși dacă s-a întâmplat ceva și să așteptăm să aflăm ce a auzit sau văzut. Se poate să aibă nevoie doar să povestească, nu să îi rezolvăm ambivalența”, afirmat ea.
În opinia ei, dacă părinții sunt întrebați direct, e important să răspundă în acord cu propriile valori.
„Eu știu de ce moș Crăciun există și ce reprezintă el, deci nu am nicio problemă să îi răspund copilului că eu așa cred/simt. Iar despre cum arată, de unde e si ce face îi putem răspunde că *povestea spune... *, pentru că acesta este adevărul”, a mai arătat Stoica.
Potrivit acesteia, trebuie să facem distincție între poveste și minciună.
„Există și povești de dragoste, iar dragostea nu știm cum arată propriu-zis și totuși o lume fără dragoste e o lume tristă și săracă. Deci când copiii vin cu adevărul la care au ajuns, îi ascultăm, îi însoțim și răspundem adecvat vârstei.
Când nu știm ce să spunem, tot adevărul este cel care ne salvează. „Nu știu” este un răspuns mai corect decât o minciuna. ”Povestea spune... ” e un răspuns corect”.
Sursă foto: Dreamstime.com
13
8
