Telecomanda fara baterii

Vineri, 22 august 2008, 14:24 Life | Acasă

Ca roman, patriotismul mi se pare un sentiment de neinteles. E ca si cand ti-ai iubi cainele desi este turbat, urat, cu purici si te musca de fiecare data cand vrei sa-i dai de mancare. Iar cele mai gretoase manifestari ale patriotismului se regasesc in presa sportiva, in timpul competitiilor internationale. Ca sa n-o mai lungim, ai nostri sunt cei mai buni, cei mai virtuosi, cei mai talentati dar, vai, o sumedenie de factori externi lucreaza impotriva lor: arbitrii, vantul, horoscopul, presiunea atmosferica, Dumnezeu Insusi si chiar gravitatia, cum Marian Dragulescu avea sa o afle pe pielea lui, mai ales pe cea de pe fund, coate si genunchi.  

Favoritii fara vana cer sa fie luati de mana

Dar sa le luam pe rand, excluzand din start baschetul, tenisul, fotbalul, atletismul indoor si multe alte sporturi pe care, daca ar fi dupa noi, le-am scoate de pe lista disciplinelor olimpice pana am incepe si noi sa ne prindem cum se joaca. La handbal, o medalie parea sigura. Dupa faza grupelor, insa, cand am consemnat cateva succese antologice in fata unor echipe care parusera ca se antrenasera cu un sapun in loc de minge pana atunci, fetele noastre au dat un mare chix cu Ungaria, pe care, inainte de Olimpiada, o batusem pe unde o prinsesem. Dupa acea prestatie lamentabila in fata unor adversare mediocre, romancele au fost invinse si de Franta, pe care tot noi o invinsesem fara drept de apel in grupe.  

La gimastica, alt sport de la care plecam incarcati cu medalii pana de curand, aproape ca nu am contat. Dupa ce fetele au dezamagit prin prestatiile foarte slabe de la sarituri si barna, ca de paralele nici nu putea fi vorba, i-a venit randul lui Marian Dragulescu, care a trait o revelatie asemanatoare cu cea a lui Newton: lucrurile pe Pamant cad in jos.

Dragulescu si-a terminat exercitiul de la sol intepenindu-se in fund cu o siguranta remarcabila, iar pe cel de la sarituri cu o aterizare revolutionara pe burta, gen MIG. Nu stiu daca a propus cineva pana acum ca aterizarea la orizontala sa poarte numele gimnastului nostru, dar asa mi s-ar parea normal. In orice caz, foarte putin a lipsit sa luam aurul: daca blestematul acela de covor era cu un insignifiant metru mai in jos, Marian si-ar fi completat si jumatatea de rotatie care i-a lipsit si noi sarbatoream acum inca o medalie.

Trecem repede peste proba de 8+1 la canotaj, unde nu mai pierdusem aurul de cand era Elisabaeta Lipa fata mare si peste prestatia dezastruoasa de la box, unde smardoiasii nostri s-au dus chititi sa se intoarca acasa incarcati cu medalii si au venit incarcati doar cu pumni.  

Doina si alte sporturi nationale

Si totusi, ceva trebuie facut! Romania sa ia pozitie! Sa se traga toate sforile, sa se dea toate spagile, sa se faca toate demersurile pentru ca noi sa avem un cuvant de spus in alegerea viitoarelor sporturi pentru olimpiada! Eu as propune urmatoarele discipline obligatorii, care sa se plieze perfect pe calitatile sportive ale romanilor:

1. Raftingul pe viitura. Se simuleaza o revarsare de rau/fluviu, iar singurele materiale mai mult sau mai putin flotante care se vor pune la dispozitia concurentilor vor fi: o masa, trei scaune, un mileu, o carpeta nemagica cu "Rapirea din Serai" si o saltea relaxa. Logic, cine ajunge primul viu la mare (simulata si ea) castiga. Se acorda puncte in plus daca, printr-o metoda sau alta, concurentii vor ajunge la finish vii, dar beti.  

2. Fuga din tara. Castiga acela dintre concurenti care va parasi primul statul unde se desfasoara competitia. Si aici se dau puncte in plus, la impresia artistica, pentru fuga ilegala, sub vagoane de tren sau in portbagajul unei dacii si, de asemenea, pentru aceia care isi vor face rost primii de un dosar penal in noua lor tara.

3. 100 de metri garduri, injurat viteza. Concurentii sunt pusi de o parte si de alta ai gardului, intocmai ca niste vecini certareti. Castiga acela care va injura mai repede, mai mult, mai vulgar si mai creativ.

4. Inca o proba atletica la care am excela ar fi furtul stafetei. Exact ca la proba clasica de stafeta, vor exista echipe de cate 4 oameni, fiecare echipa cu stafeta ei. Va fi declarata castigatoare echipa care va trece linia de sosire cu cele mai multe stafete.  

5. Proba feminina de tir: se parcheaza o suta de tiruri in parcarea din fata stadionului olimpic si se lasa soferii in ele. Concurenta care poate reproduce din memorie desenele de pe plafonul interior al cabinei celor mai multe tiruri a castigat.

6. Grand Prix-ul cu carute. Carutele vor pleca goale de la un punct de plecare prestabilit, undeva la un capat al orasului. Va castiga echipajul a carei caruta va ajunge in parta opusa a orasului cu cea mai mare cantitate de fiare vechi incarcate in ea.  

7. In fine, o proba care ne miram de mult ca lipseste din calendarul competitional: proba de gratar la iarba verde. Aici se vor acorda note, ca la gimastica, de catre un juriu specializat, format din mari maestri bucatari ai micului. Se va acorda punctaj maxim pentru cea mai proasta muzica ascultata, cele mai multe resturi menajere aruncate in iarba si cele mai umflate burti dezgolite.

Ei, cand se vor introduce toate aceste probe la olimpiada de vara, noi vom fi campioni, iar eu voi fi, in sfarsit, patriot.

mantzy.wordpress.com