Un azil de batrani inchiriaza un autocar pentru o excursie.
La putin timp de la plecare, soferul simte o bataie usoara pe umar si o bunicuta il intreaba daca vrea niste alune.
Soferul accepta bucuros.
Dupa vreo 15 minute, batrana vine din nou cu un pumn de alune.
Povestea se repeta inca de vreo cateva ori.
Soferul, nedumerit, o intreaba cand apare iar langa scaunul lui:
- Mamaie, da' de ce nu mancati alunele, daca tot dati bani pe ele? Ca sunt scumpe si aveti pensii mici...
- Eee, da' crezi ca mai avem dinti sa mancam alune? Nu putem decat sa lingem ciocolata din jurul lor...
