Am fugit, bolnavilor!
Plec fara sa-mi iau bagaje. Doar cu ce am pe mine o sa-mi incalec caii, o sa-mi stabilesc cuplul ideal la 4000 de rotatii pe minut. O sa-i dau blana pe Bucuresti-Pitesti, o sa mestec in mamaliga pe Valea Oltului si-o sa tensionez prima oara pedala de frana abia pe la Cisnadie. Acolo ma asteapta cafeaua din gradina de la Apfelhaus si-un ciobanesc mioritic, jandarmul prispei, sa-l smotocesc. Nu-mi pregatiti asternuturile, azi vreau sa dorm trantit sub mar. Iar cand ma trezesc sa ma urc in varful lui, acolo unde e semnal, si sa va sun. Voi sa fiti in meetingurile voastre plicticoase din carcerele patrate cu plasma, proiector si flipchart, eu sa va va dau strategiile peste cap: ‘’Bai, puscariasilor, a inmugurit marul. Asa, de capul lui. Anul asta ati uitat sa-l briefuiti!’’ Dupa mintea voastra marul ar trebui sa aiba fluorescente doar pe crengile orientate catre Soseaua Principala, este total antibusiness sa cheltuim resurse si pentru cracile din spate care oricum nu aduna GRP-uri fiind aplecate catre fatada pensiunii.
Hai, pa, tre’ sa inchid, mi-a venit supa de pui la ceaun. Rup o brandusa din gradina si o invart in palma cum faceti voi cu memory stick-ul cand CEO-ul stramba din nas la Powerpoint-urile voastre de 80 de slide-uri la care ati muncit atatea zile si atatea nopti incat n-ati avut timp sa vedeti ca a inflorit salcamul de sub fereastra. Sunt in treapta a patra deja si serpuiesc lenes prin padure, scot bass-ul si-l las pe Leonard Cohen sa-mi ingane ‘’Alexandra Leaving’’. Vreo trei raze de soare insinuate printre crengi imi vaneaza irisii, fac balet pe sosea, alerg mai mult pe contrasens ca nu cumva sa strivesc sub roti umbra copacilor care se tolaneste pe banda mea.
Merg linistit, cu ochii inchisi, pe contrasens pentru ca stiu sigur ca voi n-aveti cum sa apareti de dupa curba stransa. Voi sunteti acolo si va luptati cu boala. Eu iubesc fugind. De aia-i fuga sanatoasa.
Comenteaza pe Viata si acordeoane.

Ce metode au folosit Franța și Germania pentru a vaccina cât mai multe persoane vulnerabile și cum s-ar aplica și în România
FOTO Pistele de biciclete de pe Splaiul Independenței, trasate vara trecută de o companie municipală și care costă circa 1,5 milioane lei, au început să se degradeze
Nici viața de vegetarian nu e ușoară...fasolea, uleiul, pâinea și brânzeturile sunt în topul scumpirilor comunicate de INS
Din culisele ședinței Coaliției / Ce și-au reproșat PNL și USR în spatele ușilor închise / UDMR, nemulțumită de Stelian Ion
Vicepremierul Dan Barna, la HotNews LIVE: Ce s-a întâmplat la Spitalul Foișor, o sincopă de comunicare. Pentru un pacient care trebuie relocat în alt spital, că e dimineață, la prânz sau seara e o chestiune de percepție
Mitul că lockdownul ajută cuplurile să procreeze se spulberă de la lună la lună. Și nu doar în România, ci în aproape întreaga Europă
Cunosc si merii de la Apfelhaus, si supa la ceaun si prispa cu jandarm, ca mi/s din zona!
Dar ce o sa va faceti cand veti avea vreo 55-60 de ani?
In rest, o compunere frumoasa a domnului Mihai Morar, pentru ca dorintele intime nu se tanguie nici macar pe blogur
Dar voi fi inconjurat de bunii mei colegi care, cu o gluma, imi vor face munca mai usoara, voi multumi Providentei ca totusi pot merge cu metroul la servici in loc sa stau blocat cu masina in trafic si mai ales voi fi fericit ca sunt acasa in orasul meu.
Seara voi iesi sa alerg sau sa joc fotbal, in weekend voi iesi cu prietenii la un restaurant, noaptea voi face dragoste cu prietena mea, iar a doua zi o voi lua de la cap cu munca, duduile si aerul orasului.
Viata nu se traieste in concedii, Viata se traieste in fiecare zi.
Tu m-ai facut "bolnav". Eu iti urez drum bun, sa conduci pe partea ta carosabila, sa nu depasesti viteza legala si sa nu bei alcool la Cisnadie.
Ce pacat ca prinsi in tumultuosul vietii cotidiene, indemnati de nebunia vremurilor de a aspira cat mai sus cu orice pret, uitam sa traim cu adevarat....uitam ca ce e in jurul nostru a fost creat pentru ca noi sa ne bucuram....saraci sunt cei care au uitat ....sa traisca
Ne place articolul pentru ca alimenteaza ideea de escapada, apreciem valoarea sa "de weekend" dar nu ne-am pune intr-o situatie ca asta pe termen nelimitat.
Cred ca timpul nu are puseuri, nu exista un moment potrivit sa iti traiesti viata (weekend) sau un loc potrivit - ea se traieste oriunde si oricand. Scopul meu este sa ma regasesc si in articolul d-lui Morar dar si in comentariul lui ''eu", in aceiasi saptamana :) nu doar odata pe trimestru.
Sigur nu e textul original al cugetarii citite acum cateva zile undeva, dar merita cugetat pe seama lui: "Nu conteaza cate zile ai avut in viata, conteaza cata viata ai avut in zile"
ei, cei din livada inflorita viseaza sa traiasca la oras. unii poate nu recunosc dar sunt putini cei care sunt sinceri cand spun ca nu vor la oras.
viata la tara este grea! Nu e idilica, precum poezia lui George Cosbuc. este excelenta pentru a evada, in weekend, in vacanta. Dar, du-te la tara si stai 2 saptamani si sa vedem daca mai rezisti si o a treia. La fel si oamenii din livada inflorita, daca ii aduci la oras, rezista cel mult 2 saptamani. Apoi fug inapoi acasa. Pentru ca acolo sunt obisnuiti, pentru ca aia este viata lor, asa cum asta este viata noastra!
Eu am crescut acolo, in livada si am visat mereu sa ajung aici, in birou. Acum imi este dor de livada, asa cum ii este si lui Morar, care a crescut probabil tot acolo. Dar, intrebati-l, de ce nu renunta la emisiunea lui de succes de la radio, la blogul lui, la viata asta? pentru ca nu poate!
Eu sper ca voi putea sa ma intorc o data si-o data... Cand voi fi obosit si voi fi epuizat toata energia. Pentru a imbatrani frumos, in livada inflorita...
Va multumesc!