E prea devreme sau prea tarziu ca la 26 de ani, dupa aproape o treime de viata, sa hotarasc ca nu mai am de gand sa urmez pana in visele albe “visul”, fie el cel romanesc (un apartament in buricul targului si masina straina la scara) sau cel american (casa inconjurata de gardut alb, o familie atat de zambitoare de parca ar fi iesita dintr-o reclama la pasta de dinti si un Golden Retriever care se incurca printre picioarele celorlalti)? Ambele mi-au fost vandute din timp de catre societate, media, monopolul hollywoodian iar, de cativa ani incoace, de lumea corporatista, fiind intotdeauna impachetate intr-o aura de fericire.

Un an sabaticFoto: Photoxpress.com