​La o zi după venirea prințului Charles în România, britanicii de la Iron Maiden, regii heavy metal-ului, au cântat din nou la București. Două zile de „british invasion” care au fost mai mult un spectacol decât ceva memorabil.

Iron MaidenFoto: Facebook

Din cauza pandemiei de COVID, Iron Maiden a fost nevoită să-și amâne turneul Legacy Of The Beast, început acum patru ani de zile, până s-a deschis piața de concerte. Între timp au lansat un album, „Senjutsu”, apreciat de critici, care l-au ridicat în slăvi ca fiind unul dintre cele mai bune din discografia lor masivă și imperfectă.

În consecință, setlist-ul s-a schimbat, au apărut și piese de pe noul material. Iron Maiden a reluat turneul în 22 mai și după două opriri la Zagreb și Belgrad a ajuns și la noi.

Ultima dată când britanicii au cântat la București a fost în 2016. Anticiparea a fost mare, ca de fiecare dată la o trupă de un asemenea calibru. În orice oraș din România o să găsești cel puțin o persoană cu tricou Iron Maiden. La cât de plin a fost Romexpo-ul aseară, probabil toți erau acolo.

Inclusiv fostul premier Florin Cîțu și Dan Barna, care au postat imagini de la concert pe contul personal de Instagram. Nu se știe dacă au mers împreună sau au băut o bere la „Run To The Hills”.

Probabil au fost și străini care îi urmăresc la fiecare show, de la Zagreb până la ultimul bis. Orice e posibil cu Iron Maiden. Concertul a fost o experiență plăcută pentru fiecare fan, ei pot trece cu ușurință peste anumite neajunsuri când vine vorba de trupa lor preferată, dar nu a fost fără probleme.

Unele țin de organizare, altele de show în sine. Să le luăm pe rând.

Majorete în deschidere

Accesul s-a făcut în jurul orei 18:00, pe o căldură greu de suportat, mai ales la Romexpo, o zonă asfaltată și înconjurată de beton și clădiri. Poluarea a făcut casă bună cu cele 30 de grade de afară. Au fost destule baruri și locații de unde puteai să-ți cumperi mâncare, tricouri sau steaguri cu Iron Maiden, deși aproape toți aveau pe ei diferite imaginii cu mascota Eddie.

Trupa din deschidere, Lord of The Lost, un gothic metal din Germania, a dezamăgit. Bravo lor că au încercat să interacționeze cu publicul, ne-au mulțumit în română după fiecare piesă, dar nu multă lume știa de ei înainte de concert și nici nu au făcut un show impresionant. Au venit semi-anonimi și așa au și plecat.

Problema cea mai mare cu oamenii ăștia nu e neapărat muzica lor, deși nu strălucesc nici la capitolul ăsta, ci faptul că erau un fel de majorete pentru Iron Maiden. Striga solistul între piese că urmează să cânte britanicii și vai ce frumos o să fie. Corect, OK, dar știm cu toții la ce concert suntem și când repeți de mai multe ori treaba asta, lași o impresie proastă, de parcă trupa ta nu contează, doar următorii de pe scenă.

În mod normal trupa din deschidere ar trebui să ofere un show de sine stătător, nu să facă marketing pentru headliner. Din fericire, nu a durat foarte mult momentul ăsta.

Iron Maiden au fost buni, poate prea buni

FOTO via contul de Facebook Metalhead

Genială ideea celor de la Iron Maiden să înceapă fiecare concert cu piesa „Doctor, Doctor” de la UFO în boxe. Deja a devenit sinonimă cu show-urile lor, e perfectă și se potrivește cu momentele înainte de urcarea pe scenă.

Aș fi preferat să o aud în repetate rânduri în loc să-i văd pe Lorzii Pierduți. Britanicii au început concertul cu trei piese de pe noul album: „Senjutsu”, „Stratego” și „Writing On The Wall”, cu o butaforie japoneză pe scenă. Ei sunt cunoscuți și pentru atenția pe care o acordă decorurilor scenice.

Piesele au fost bune, sunetul nu, după cum s-au plâns mai mulți fani. E o problemă veche și greu de soluționat, aparent. Iron Maiden e mai mult decât o trupă, e o instituție care domină heavy-metal-ul de peste patru decenii. Concertul lor a fost foarte bun dar părea mult prea regizat. Poate și din cauza butaforiei, costumelor sau coregrafiei dar s-a pierdut din factorul uman.

Pentru un fan de rând, era ca și cum s-ar fi uitat la un concert pe YouTube. E de înțeles, toți membri au peste 60 de ani, dacă improvizează ceva s-ar putea să regrete. Pentru fanul înrăit, adică majoritatea, simpla lor prezență fizică pe scenă a fost suficientă. Indiferent de locul în care erau poziționați:

Impresii din Categoria C

La concert s-au pus în vânzare trei categorii de bilete: Aces High, pentru cei cu mulți bani, Beasts, pentru cei cu bani și Troopers, pentru cei care voiau să vină la concert.

Muzica rock sau metal e pentru oamenii de rând, așa a fost și așa va rămâne întotdeauna. Discriminarea financiară e de prost gust. În special când vine vorba de o trupă ca Iron Maiden, care au un succes uriaș și își permit să ofere un bilet universal.

Nu e o chestie care se întâmplă doar la noi, așa sunt puse în vânzare și în alte țări, dar e o practică ce trebuie să înceteze. Fanii ar trebui să ajungă în fața scenei în funcție de cât de repede pot alerga spre ea, nu în funcție de contul bancar.

Asta nu înseamnă că cei din spate, Troopers, nu s-au simțit divin. Nici vorbă. Dar asta dovedește din nou cât de iubită e trupa. Câțiva fani mi-au zis că nu le pasă că nu văd scena, vor să trăiască momentul și atât. Alții s-au plâns dar s-au consolat cu veșnicul „aia e”.

Regii heavy-metal-ului s-au întors în România după o pauză de șase ani și au fost primiți cum trebuie de fanii lor. Concertul nu a fost admirabil, deloc ieșit din comun, dar asta nu contează.

Pentru că muzica are puterea asta. Te face să apreciezi și lucrurile care nu-s perfecte. Îți pun un voal în fața ochilor și-ți creează o lume alternativă, una în care trupa preferată e infailibilă pentru că îți oferă emoții reale. Iron Maiden a fost, aseară, trupa care a reușit asta.