Mai jos puteți lectura un interviu cu artista germană Anika Nilles, acordat lui Berti Barbera pentru Jazz Nouveau. Artista a vorbit despre muzica care i-a format personalitatea ca muzician, despre modul în care și-a ales colegii și repertoriul, despre muzicienii care au influențat-o pe parcursul carierei și pe care îi admiră și despre șansa de a cânta alături de Jeff Beck.
Cum ți-ai ales colegii și repertoriul?
Am început cu trupa în formula asta odată cu apariția primului album, în 2017. Căutam muzicieni deschiși către un fusion mai experimental, care nu intră neapărat în vreo categorie. Toți au o experiență care se contopește în albumele noi pe care le-am făcut împreună.
Ce muzică ți-a format personalitatea ca muzician?
Diverse stiluri care s-au unit în muzica mea, cu siguranță. Am crescut cu Toto. Muzica lor continuă să mă influențeze. Muzica lui John Scofield m-a trimis către jazz-ul instrumental, către fusion, care e ”casa” mea acum.
Ce muzicieni te-au influențat cel mai mult?
John Scofield, că tot vorbeam de el și deasemeni bateriștii care au cântat pe albumele lui, în special Adam Deitch. Desigur, în special bateriștii au avut influență importantă asupra mea, cum ar fi Jojo Mayer, Steve Jordan, Jeff Porcaro, Chris Coleman și alții.
Ce muzicieni admiri în acest moment?
Acum îmi place trupa Ghost Note la fel de mult cum îmi place Leif Vollebekk. Îmi mai plac Robert Glasper, Otis McDonald, Tigran Hamasyan și Kneebody. Asta am ascultat în ultima vreme.
Echipament și sunet. Cum le vezi în contextul unui proiect muzical? Cum se dezvoltă în evoluția ta muzicală?
Sound-ul și instrumentul au evoluat în perspectiva mea muzicală de-a lungul anilor. Nici acum nu pot spune că sunt foarte concentrată pe asta, nu mă obsedează, dar experimentez tot timpul în spațiul meu de studiu diferite opțiuni. Mă inspiră și când compun. Caut cea mai potrivită configurație pentru piesă. Cred că mult din sunet vine din mâini și din suflet. Sculele bune doar îți fac viața mai ușoară.
Puțini au șansa să cânte cu Jeff Beck. Împarte te rog câteva amintiri cu noi.
Oh, când mă gândesc la Jeff, încă trebuie să fac un efort ca să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai e. Muzical, nu are rost să spunem cât era de genial. Sunetul și energia lui îmi dădeau fiori de fiecare dată. În plan uman, însă era ”the real deal”, iar asta face pierderea și mai grea.
Spune-ne ceva despre rutina ta de turneu
Pentru mine e o bucurie. Îmi place când sunt pe drumuri, îmi plac turneele. Nu prea există rutină, fiecare zi e diferită. Asta îmi place cel mai mult.
Cum vezi rolul unui solo într-o piesă și cum îl dezvolți în raport cu restul trupei?
Când vine vorba de un solo de tobe, cel mai bine pentru mine este să-l aplic în cadrul unei piese. Muzica mă inspiră, îmi spune ce să cânt iar ceea ce iese ține mult de instinct. Nu există plan exact sau pregătire specială. Improvizația îmi place cel mai mult în acest moment.
Ai o colecție de muzică? Cât de importantă crezi că este asta pentru muzicieni și iubitori de muzică?
Am o colecție mare de CD-uri acasă, chiar dacă mai folosesc și playlist-uri personale între timp. Ambele se întind de la country/folk și jazz până la rock și metal. Cred că e foarte important, ca muzician, să asculți cât mai multe genuri de muzică. Să înveți să înțelegi și să apreciezi ceea ce alt muzician are de spus. Să-i înțelegi limbajul muzical. Asta m-a ajutat să cresc în lumea muzicii.
Ce mai e pe lista ta de dorințe?
Desigur, să merg prin toată lumea cu trupa mea Nevell, să scriu cât mai multă muzică, să nu am o gândire limitată și să cresc permanent ca muzician. Asta am învățat de la marele Jeff Beck!
