Texas a executat mai mulți oameni decât oricare stat american. O fosta angajată a statului, care a privit sute de execuții, vorbește despre efectele profunde pe care le-a avut asupra ei, potrivitBBC.
Au trecut 18 ani de când Michelle Lyons l-a văzut pe Ricky McGinn murind, dar amintirea încă o face să plângă. Timp de 12 ani- mai întâi că reporter de ziar, apoi că purtător de cuvânt al Departamentului de Justiție Penală din Texas (TDCJ)- a făcut parte din munca lui Lyons că să asiste la fiecare execuție efectuată de stat.
Între anii 2000 și 2012, Lyons a văzut aproape 300 de bărbați și femei murind. Ea a fost martora primei execuții la vârsta de 22 de ani. După ce a văzut-o pe Javier Cruz, a scris în jurnalul ei: "Am fost ok cu situația. Ar trebui să fiu supărată?"
"Execuțiile asistate erau parte din jobul meu", spune Lyons "Am fost de acord cu pedeapsa cu moartea, credeam că este cea mai potrivită pedeapsă pentru anumite infracțiuni. Și pentru că eram tânăra și îndrăzneața, pentru mine totul era alb sau negru. Dacă aș fi început să observ modul în care execuțiile mă făceau să mă simt , dacă m-aș fi gândit prea mult la emoțiile care erau în joc, cum m-aș fi putut întoarce în acea camera luna după luna, an după an?"
În 1972, Curtea Supremă a suspendat pedeapsa cu moartea pe motiv că era prea crudă, dar în câteva luni unele state au restabilit-o. Texas a adus-o înapoi în mai puțîn de doi ani și a adoptat injectarea letală că nou mijloc de execuție. În 1982, Charlie Brooks a fost primul infractor care a fost ucis cu ace.
Dar atunci când Lyons a rămas însărcinată în 2004, ambivalența a început să se instaleze și masca a început să alunece.
"Când s-a născut fiica mea, execuțiile au devenit lucruri de care mă tem. Am început să-mi fac griji că bebelușul meu ar putea auzi ultimele cuvinte ale deținuților, scuzele lor jalnice, apelurile lor disperate de nevinovăție. Aveam acasă un copil pentru care aș face orice, iar aceste femei se uitau la bebelușii lor cum mor. Am auzit că mama care plângeau, strigau și loveau zidul. Stăteam în camera martorilor și mă gândeam: "Nu există câștigători dacă toată lumea este înșelată!", spune ea.
"Execuțiile au fost doar perioade triste de pe tot parcursul vieții mele. Și trebuia să mărturisesc toată această tristețe, din nou și din nou."
4
13
