VIDEO INTERVIU Cafegiul Gheorghe Florescu: ”Nichita Stănescu mă aștepta la șase dimineața, în fața magazinului. Regret că m-am certat cu Toma Caragiu chiar înainte să moară/ Ce cafea beau nomenclaturistii/Secretul celei mai bune cafele

As area sa stiti ca in epoca de aur "sefii "de magazine, restaurante, comerciantii in general erau niste zeitati;
(stimatul dvs. era atat de important incat dadea indicatii pretioase tovarasului actor Caragiu, nu avea hartie pentru Nichita dar avea pungi -cata pretuire nu-i asa?);
erau prieteni cu secu de multe ori turnatori cu acte in regula, cu PCR, cu oamenii importanti ai zilei, spagari fara scrupule dispretuitori cu restul romanilor la care se uitau de sus din inaltul cer al celor care aveau de toate sau faceau rost de orice.

Marin Preda nu a avut copii cu prima sotie, ci cu ultima, cu a treia, Elena Preda,

normal că era urmarită de Secu, că ta-su era agent Kgb în RSR (în MOSTENIREA KREMLINULUI Pacepa povesteste cum a devenit ofiter Kgb sub îndrumarea lui Pantiușa) - Ceau știa astea, dar îl păstra pt. că era destept.

Povestea un scriitor ca trecea dimineata la 7 pe la Nichita Stanescu si-l gasea beat, cu o sticla de vodca pe jumatate goala, si-l intreba "Nichita, de ce bei asa mult?". La care Nichita ii zicea "Cornele, pentru ca eu vreau sa mor tanar, ca nimic nu este mai urat decat un poet batran". Si a murit la 50 ani.

este ca nu da numele "securistului care traieste".
omul a trait cu securitatea la brat, a trecut peste revolutie, a scris o carte in care spune cu nume si prenume care erau securisti (unul dintre ei era Adamescu) daaaar, intre timp, securitatea l-a ajuns din urma si acum nu mai vorbeste.
vremuri perverse...

Interesant cum inca tine reclama pe care si-a facut-o si care inca i se face acestui bacan, care era cam singurul din tara care avea cafea de vinzare pe vremea comunistilor, in ultimii ani mai precis, cind penuria la nivel national era totala. Omul e un bun negustor, de moda veche, are scoala armeneasca a bacanilor dupa propriile spuse, desi e cam "oț". Stie sa-si vinda marfa, care insa nu e de cea mai buna calitate, dar e ambalata oarecum atragator, desi discutabil, intr-un gen de poveste care inca mai tine, iata, desi e incalzita si reincalzita. Nu stiu nici cum de i-a publicat Humanitas cartoiul ala plin de istorioare terne in care intilnesti de-a valma securisti, actori neaosi si alte celebritaturi dimbovitene sinpe care-i avea de clienti. Eu unul nu am reusit sa trec de pagina 20. Pentru cine stie ce inseamna cafeaua adevarata, buna, de specialitate, si a gustat si din marfa acestui bacan, o sa inteleaga daca spun ca omul nu ofera nici pe departe o marfa de calitate, si care sa-si justifice pretul cerut. Iar el o stie. Cafeaua lui e una ordinara, fara pretentii, insa, cum am zis, ambalata mai altfel. Mai spune o poveste, mai publica, presa il baga in seama, te mai baga putin in seama cind ii treci pragul, asta isi doresc multi. Dar cafeaua lui e proasta, si a fost mereu proasta, asta e adevarul.

omul nu este prost.... așa cum spune romanul “ s-a descurcat , si se Mai descurca ..”
Referitor la felul cum practica el comerțul când in magazine nu se găsea un gram de cafea ?
Este revoltător sa mai scri și o carte și sa-ți culegi aplauzele , când de fapt omul lucra cu băieții veseli din Secu.
Ma lasă rece șmecheriile lui cu poeții și actorii , nu reiese nicăieri ca l-a durut undeva ca amărâtul de rând nu găsea un gram de cafea, cafea lui era numai pentru aleșii societăți socialiste.
Sunt un mare iubitor de cafea buna, care și aici unde locuiesc se gaseste, la prețuri mari, cafea de calitate f superioară vine numai din fermele mici individuale ale unor producători cu Dedicație calității, puțin și bun, dar se plateste pe măsura .

Dl nostru băcan care a fost prieten cu răposați ii urez succes cu vrăjeala lui de cel mai mare cafegiu roman, sorry, și cu pretenții de scriitor ....

Era un armean care avea magazinul la statia de tramvai 11 Iunie de pe actualul bulevard Regina Maria, la poalele Patriarhiei. Adica , aici

: https://goo.gl/maps/Erf9Uja8nYekL9ng9

Armeanul nu prepara cafea s-o bei acolo ci o prajea si o macina cu scule proprii. Magazinul fusese al lui dar dupa nationalizare comunistii i l-au confiscat. I-au facut favoarea sa-l lase totusi sa administreze magazinul dar ca salariat la stat. Toate sculele de prajit cafea si de macinat erau ale lui si tot el stabilea si proportiile in care amesteca sorturile de cafea. La usa lui era permanent coada, veneau frecvent sa cumpere si clienti de la Ploiesti.

Eu am citit cartea lui și m-am îngrozit. Nu trebuie să judecăm autorul, ci să înțelegem ce are de spus. Și ce descoperim? O lume profund coruptă, în care puternicii zilei aveau doar avantaje, în timp ce poporul stătea în frig și fără mâncare. Și asta în timp ce se propovăduia egalitatea, iar oamenii se bucurau că au un loc de muncă și o casă (chiar dacă era o cutie de chibrituri).
Și înțelegem de ce ne aflăm și azi unde ne aflăm, dacă eșalonul 2 al fostei nomenclaturi a luat puterea după Revoluție, find votat cu 2 mâini de poporul învățat cu pomană și tolerant la corupție.
PS nu sunt expert în cafea, dar e adevărat ca dl. Florescu are talent de comerciant :)

Corectati titlul, e o greseala la primul cuvant, "cafengiul".