Biserica Sărindar sau a „Coconilor” a însoțit istoria Bucureștiului încă din anul 1652, când familia de boieri Cocorăști a ridicat-o din lemn.
În secolul al XVII-lea, o regăsim sub numele de Sărindar, ctitoria lui Matei Basarab, cel care a reclădit din temelie vechea biserica din lemn.
Aflată în primejdie din pricina solului mlăștinos din preajma Grădinii Cișmigiu, supusă ocupațiilor muscalilor și turcilor, devastată de cutremure și vulnerabilă prin adăugarea unei noi construcții cu două turnuri înalte, Biserica Sărindar a fost demolată în anul 1893.
La prăbușirea ei au fost martori bucureștenii, care au luat acasă câte o cărămidă-talisman, ca să fie feriți de rele. Cine-ar fi crezut că dispariția Sărindarului va fi legată de o „înfrumusețarea” prin care trecuse? Adăugarea unor turnuri grele, pe o fundație mlăștinoasă dintotdeauna, a fost prea mult. Și-n ziua de azi, Cercul Militar are în subsol pompe care asigura siguranța construcției.
