Piața Victoriei din București arăta cu totul altfel în perioada interbelică. Toți ochii se întorceau după Palatul Sturdza, pe atunci sediul Ministerului Afacerilor Externe, supranumit Palatul lu' Beizadea Vițel, după porecla celui care l-a construit, Grigore Sturdza.
Prințul a fost cel mai excentric personaj din istoria României, un fel de părinte al culturismului, mare crai cu harem, putred de bogat, cultivat, umblat și foarte iubitor de lux. E prințul pe care bucureștenii l-au poreclit „Beizadea Vițel”.
Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei, s-a născut în anul 1821 și s-a prăpădit în 1901, după o viață desprinsă din O mie și una de nopți. A făcut școală la Paris și la Berlin, l-a avut profesor pe Mihail Kogălniceanu, a luptat în războiul Crimeii (1853-1856) în calitate de general în Armata Otomană sub numele de Muhlis Pașa, a candidat împotriva propriului tată la tronul Moldovei în anul 1859, a avut vreo trei neveste și harem... ce mai, era un tip de senzație.
