Băcăniile sunt pe cale de dispariție în Bucureștiul de azi, plin de supermarketuri, hypermarketuri și mall-uri, însă în orașul de odinioară, aceste prăvălii erau afaceri esențiale pentru viața Capitalei.
Ba chiar erau ceva mai mult: erau motorașe de modernizare și evoluție de la comerțul prin târguri și piețe deseori improvizate într-o dezordine desăvârșită.
În centrul Capitalei găseai băcăniile de lux, bine aprovizionate și cu bunătăți de care bucureștenii poate nici măcar nu auziseră, darămite să le vadă sau să le guste, răsfățuri venite de la mii de kilometri, care erau denumite „coloniale".
Iar experiența cumpărăturilor era specială în băcăniile și prăvăliile din București. Vânzătorul avea nevoie de fler, trebuia să își știe produsele și să țină minte ce preferințe au clienții săi fideli, ca să îi țină aproape și să se ducă vorba despre magazinul său, o artă aproape dispărută de când orașul este dominat de mall-uri și supermarket-uri, unde shopping-ul este, prin comparație, steril.
Relația cu băcanul era una specială, acesta căuta să „cucerească" fiecare client și să îl fidelizeze cu informații, talent negustoresc și produse de cea mai bună calitate.
Citește, pe B365.ro, povestea uneia dintre cele mai faimoase băcănii din București: băcănia lui Dragomir Niculescu
