Oriunde se ridicau blocurile comuniste, apăreau și garajele. Erau ridicate, în principiu, pentru exact ce le spune numele: să adăpostească mașinile care, în acele vremuri, erau sinonime cu Daciile. Să le ferească de vreme rea și de hoți, în egală măsură.
Unele s-au transformat în niște „anexe gospodărești”, locul unde oamenii depozitau orice, de la butoiul cu varză la damigeana cu vin, locul care putea deveni oricând bucătărie de vară ori atelier de meșterit te miri ce.
Timp de doi ani, fotograful Petruț Călinescu a documentat soarta garajelor în post-comunism, în București, în alte mari orașe din România, dar și la Chișinău.
Dacă la București unele au devenit cafenele hipsterești ori spații comerciale sau au pierit în anii demolărilor de construcții ilegale, la Chișinău s-au transformat în extensii ale apartamentelor, refugii ale chefliilor, loc de taifas și voie bună, cramă sau adăpost pentru murături.
