În prima parte a evoluției sale, locul din București pe care îl numim azi cartierul Dorobanți era o zonă modestă, cu case-vagon, mari suprafețe verzi, cu grădini și loturi adânci.
Se ridicaseră, în mare măsură, pe Ulița Herăstrăului, care începea la Podul Mogoșoaiei, din apropierea Bisericii Albe, și se ducea, preț de nici un kilometru și jumătate, până la intersecția cu Șoseaua Bonaparte și Șoseaua Ștefan cel Mare.
Treptat, începe să capete clădiri noi, cu prăvălii și etaj sau reședințe elegante. Transformările sunt vizibile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu ridicarea unor adevărate palate pentru familiile Slătineanu, Carp, Lahovary, Filitti ori Negruzzi.
După Primul Război Mondial, când încep să fie deschise șantierele pentru imobilele cu apartamente, apar mai multe case sau imobile pe vechile loturi adânci și sunt aprobate mici parcelări particulare.
La nord de barieră, vechile centre industriale se transformă și ele, dispărând treptat, iar terenurile sunt folosite pentru parcelări de anvergură medie.
Dacă te plimbi pe străduțele din Dorobanți care se deschid din artera principală, ai să descoperi mai multe construcții pe un singur lot de teren. Și asta pentru că, mai ales în perioada interbelică, oamenii care aveau case cu grădini au fructificat foarte bine proprietățile, ridicând imobile care să poată fi vândute sau închiriate.
Citește, pe B365.ro, când a devenit zona Dorobanți una scumpă și elitistă.
______
Sursă foto: ©Adriana Sulugiuc|Dreamstime.com
