Primite de la cititori: Aventuri la Selgros

Sâmbătă, 6 septembrie 2008, 5:21 Life | Prin oraş

Haideti sa va povestesc ce experienta de neuitat am trait acum cateva zile... Sambata dimineata, ne aruncam in masina cu niste prieteni, sa facem niste cumparaturi. Pana aici totul frumos, pana le vine ideea sa mergem in Selgros.

N-am fost niciodata acolo, asa ca m-am aratat interesat. Nu stiam ca ma asteapta o experienta de neuitat, cu perchezitii... Dar sa o luam usurel. Prima problema a aparut inca inainte sa intram, cand ne-am invartit de-am ametit sa gasim un loc de parcare.

Ditamai magazinul, parcare mititica. A urmat cosul. Mi s-a parut ciudat de cand l-am vazut, o tava cu roti si maner, si un cosulet infim in care poti pune doar cateva sapunuri.... Intram, incepem sa cautam, si cautam frate, ca in magazinul ala nu-i o logica, sunt 3 iaurturi pe un raft, apoi alte produse, apoi iar iaurturi, si tot asa. Am colindat peste tot ca sa gasim tot ce am vrut. Am ajuns la casa, coada foarte mica, surprinzator fata de alte supermarket-uri.

Mi-am explicat insa foarte curand de ce... Sa spunem doar ca eu unul nu mai intru in viata mea in magazinul ala. E clar ca multi altii si-au facut aceeasi promisiune. Bun, punem produsele pe banda, apropo, foarte ciudata, dupa ce pui produsele il ocolesti pe vanzator ca sa ajungi in partea cealalta. Faptul ca vanzatoarea avea o fata acra rau de tot nu m-a socat, insa socul nu a intarziat sa apara.

Dupa ce varsam milioane de produse pe banda, aflam ca nu putem cumpara nimic, pentru ca numai firmele au dreptul sa cumpere de acolo. De ce oare nu ne-a zis nimeni asta cand am intrat nu stiu. Cred ca era logic sa ne spuna inainte, nu dupa. Ne intelegem pe loc cu o tanti din fata noastra sa cumparam pe numele firmei ei, si credem ca s-au terminat problemele. Nu. Scot cardul, il inmanez zambitor vanzatoarei care imi afiseaza o mutra si mai acra, incredibil, se putea si mai rau, si imi zice ca nu se poate plati cu cardul.

Ce naiba, am platit si in magazine amarate cu cardul, si la Selgros nu se poate?? In schimb, wow, un bancomat mai incolo, te poti duce sa-ti scoti bani, dupa care te intorci la casa si platesti. Platim, deja imi ziceam ca nu mai calc pe acolo, dar surprizele mari abia acum incep. Nu sunt pungi. Trebuie sa plecam cu milioanele de produse in brate!! Nici la buticul de la coltul blocului meu nu ma lasa sa plec fara plasa gratuita.

Cat de jenant... Punem la loc produsele platite pe tava... adica pe cosul ala al lor, cu multa grija sa nu se verse pe jos, din moment ce cosul nu are pereti, si plecam spre usa. La usa, veselie mare! Oameni care scotocesc prin cosuri, cu bonul in fata, sa nu cumva sa iesi cu un sapun neplatit. Asa ceva n-am patit toata viata, si am totusi 30 de ani. Insa asta nu e nimic pe langa ce urmeaza.

Trecem noi de "controlul vamal" si ajungem la usa. Se declanseaza toate alarmele posibile. Cativa indivizi fiorosi, cu priviri patrunzatoare, se arunca asupra noastra, ne trag intr-un colt al salii, si ne perchezitioneaza ca pe niste adevarati infractori. Dupa ce termina de scotocit, duc iar cosul la usa, iar alarme, iar se uita la noi, mai suspicios... Ma asteptam deja sa vina politia sa ne umfle.

Cat timp asteptam sa fim controlati, un copilas imi dovedeste faptul ca intr-adevar, tare proasta idee au avut astia cu cosuri fara pereti, pentru ca la o alta alarma declansata de alti presupusi "infractori", omul saracul s-a speriat pe bune cand a infipt paznicul mana in el si a oprit cosul brusc, iar copilasul aflat pe tava zisa cos a continuat drumul prin aer, dupa care vreo doua tumbe pe jos.

.. Dupa cateva minute de control, am scapat de poarta, cu ajutorul unui gardian care a trecut cu adidasii mei pe deasupra aparatului. Apropo, adidasii astia de la Selgros activeaza si acum alarmele de la diferite magazine! I-am cautat peste tot, nu gasesc nimic lipit pe nicaieri. Si totusi, cum intru sau ies dintr-un magazin, beep beep beep. M-am obisnuit deja sa anunt dinainte paznicii ca de cand am intrat a sunat, sa nu ma caute si cand ies.

Cu Selgros, cam asta a fost, am iesit, ne-am mutat produsele in portbagaj, direct, ca plase nu ne-au dat, si am scapat.  Ah, vine pauza de masa, ma duc la magazin sa-mi iau mancare, in sunet de alarme, de la adidasii mei...