Povestiti si voi, pe uichendist.ro cum va petreceti uichendurile. Ispititi-ma! Nu ma las pina nu va calc paradisul. Iat-o pe Manuela Obadau, din Resita, cum ne aminteste de trecerea noastra de la SLR-uri la uichenduri. Iat-o pe Manuela vorbind de coltul ei fara pereche din Valiug. Valiug. Dumnezeule, cum suna! Dintr-o bucata, ciudatenie a naturii, vreo jiganie.
- “Din 1990 incoace, precum bine se stie, avem si noi week-end-uri / uichenduri!
Aveam si inainte, cei din capitala si poate cei din alte regiuni le numeau „SLR-uri” , adica saptamana de lucru redusa! Noi, cei de aici, le numeam „sambate libere”! La inceput, era o singura sambata libera, apoi am „primit” chiar si 2 sambete libere pe luna, asta daca ne indeplineam planul, adica daca firma, pardon, intreprinderea unde lucram isi indeplinea planul !
- Doamne, ce bucurosi eram cand aveam sambata libera! Pentru ca langa Resita si chiar in tot judetul Caras-Severin sunt locuri grozave, unde poti evada din oras! La 12 km de Resita este lacul de acumulare Secu, apoi la 22 km este comuna Valiug, langa care sunt 2 baraje (lacuri de acumulare), unul foarte vechi, din 1901, cunoscut sub numele de Breazova, si unul ceva mai nou, din 1954, are aceeasi denumire ca si comuna, Valiug. Mai departe de Valiug, mergand spre muntele Semenic si trecand de comuna Garana, este lacul de acumulare „Trei Ape”, e ceva mai tanar, aprox. din 1968!
- Asa ca, mai toti resitenii si chiar unii caras-severineni aveau unde sa mearga in uichenduri, din primavara si pana toamna tarziu, chiar si in „vremea cealalta”! Dar atunci, in acele SLR-uri, existand acea lipsa de benzina si restrictia de a circula, dupa expresia: o duminica da, una ba”, ne limitam sa mergem cat mai aproape de Resita si alegeam atunci lacul Secu.
Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Eugen Istodor.
