Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Despre Jimi Hendrix s-a spus ca nu avea voce, dar ca suplinea prin modul de a manui o chitara considerata de multi, chiar de catre Kurt Cobain, ca fiind inutilizabila. Despre Bob Dylan s-a spus nu doar ca nu are voce, ci si ca se afla departe de statutul de "virtuoz al chitarei".
Pentru unii este un hot care a furat piesele altora si prenumele lui Dylan Thomas, un chitarist mediocru si un interpret fara voce, pentru altii este un geniu al muzicii, un poet, o voce seducatoare prin raguseala inconfundabila, un idol pentru cei alaturi de care canta pe scena (chitaristul trupei sale obisnuieste sa cante in genunchi in timpul concertelor, in semn de respect, parca, pentru Bob Dylan), este creatorul unei opere "uriase": 34 albume de studio, 13 albume live, 14 compilatii si 58 de single-uri.
Miercuri seara, 10.000 de romani l-au privit pe Bob Dylan ca pe un indrumator spiritual (inaintea celor doua ore de concert, au fost citite publicului fragmente din cartea On The Road de Jack Kerouac, un volum foarte drag lui Dylan), ca pe folkistul pe care il indragea enorm Florian Pittis (cu toate ca piesele au fost prezentate intr-o combinatie de blues si rock'n'roll), iar interventiile sale la muzicuta au fost vazute ca o cheie de intelegere a universurilor propuse de muzicianul american, fiecare nota a placutului instrument fiind primita cu urale.
Pentru unii o dezamagire (pentru cei care nu stiau ca acest concert nu va fi folk), pentru altii "minunea cu palarie", Bob Dylan trebuie vazut pur si simplu ca omul care exploreaza, prin intermediul pieselor sale, universul. Dupa cum singur recunoste, fiecare cantec in parte constituie o reprezentare a acestuia, valorand mai mult decat textul in sine, o "modalitate de apropiere de esenta lucrurilor."
"Cantecele mele nu reprezentau piese de divertisment", spunea Dylan acum cativa ani. "Ele reprezentau calauzele si indrumatorii mei spre un alt tip de constientizare a realitatii, spre alte tari, abia de curand eliberate", acele "republici invizibile", cum avea sa le numeasca istoricul muzical Greil Marcus.
Bob Dylan: pentru unii un instigator la satanism (un logo imens a fost afisat in spatele scenei pe perioada celor doua piese cantate ca bis, un logo considerat simbol satanic, Ochiul lui Horus, catalogat si ca simbol al Ordinului Illuminati si prezent, se pare, pe spatele bancnotei de un dolar), pentru altii pur si simplu "un prieten", caci printre putinele cuvinte spuse aseara, artistul a strecurat un "thank you, friends!".
Setlist
- Rainy Day Women # 12 & 35
- It Ain't Me, Babe
- I'll Be Your Baby Tonight
- Stuck Inside of Mobile with the Memphis Blues Again
- Jolene
- Just Like a Woman
- Cold Irons Bound
- Desolation Row
- The Levee's Gonna Break
- I Don't Believe You
- Highway 61 Revisited
- Can't Wait
- Thunder on the Mountain
- Ballad of a Thin Man
- Like A Rolling Stone (bis)
- All Along the Watchtower (bis)
Totusi, cu o intarziere de 20 de ani, artistul care a schimbat atatea destine in muzica, in poezie, in cultura pop a ajuns si in Romania. Cam tarziu, dar asta a fost...
Inca o data s-a dovedit ca organizarea spatiului a fost praf, lipsa unei arene adevarate, a unui stadion cu toata logistica necesara creeind senzatia de simulacru- vorba unei vedete autohtone, dupa primele 2-3 piese auzite "dom'le, canta de pe banda, eu astept sa cante Bob Dylan live"!
Pe viitor concertele de la Zone Arena vor fi evitate de fanii melomani, sonorizarea si pozitionarea fata de scena fiind mai proasta ca pe maidan!
Rolling Stones au oferit cel mai tare spectacol de dupa revolutie, reusit din toate punctele de vedere, dar Robert Zimmerman a venit drept cel mai mare artist in viata, aici in Romania!
Paul McCartney sper sa nu moara in urmatorii 20 de ani...poate il aduce si pe el cineva in Romania, asa semi-impaiat ca si pe Bob Dylan :)
Si spectacolul continua cu J.M.Jarre, Eric Clapton, Aerosmith, Garry Moore, Ozzy, Metalica...
din fericire am mers cu invitatie si nu am dat bani...
http://www.radiohazak.com/Dylan.html
de doua zile ascult dylan si nu-mi dau seama daca acest list de cantece nu a fost facut la misto din atatea cantece excelente am ascutat o muzica blues pe care o putea canta orice trupa americana.
in fine, ma bucur ca l-am vazut si atat.
Asa suna Bob Dylan. Ce a fost la Bucuresti a fost cu totul altceva. PACAT !!!!
Am vazut si playlistul concertelor anterioare de la Atena si Istanbul,deci era clar ca prima sa prezenta in Romania nu va fi un concert de greatest hits.
Si totusi,aveam sperante,ca va cinta ca bis Blowin in the wind si va respecta playlistul din locatiile anterioare incluzind Lay lady lay.
Nu a fost sa fie,sonorizarea mizerabila ne-a rapit sansa de a intelege textele,poate a si distorsionat putin vocea(oricum nu mai are vocea din perioada de glorie).Ne-am fi multumit si cu citeva cuvinte adresate publicului entuziast,care a venit acolo ca la o mare sarbatoare,dar a plecat in majoritate trist,cu o neimplinure in suflet.
Pentru cunoscători, a fost un regal, pentru cei care trăiesc din amintiri, o dezamăgire. Eram convins că așa va fi.
Pentru autor: Ochiul lui Horus (Ochiul Lunii) este un simbol egiptean si reprezinta puterea regala si protectia zeilor. Nu stiu ce legatura a vazut autorul cu satanismul (probabil pareidolia o fi de vina).
Si inainte de a-mi da minusuri: am crescut cu acestia si i-am "trait" dar trebuie, cateodata, sa stii si cind sa te retragi cu decenta (atunci cind nici vocea si nici conjunctura nu te mai ajuta).
Initial nu prea am inteles despre ce e vorba dar dupa cateva vizionari mi-am dat seama ca e filmul vietii mele si am descoperit dupa foarte multa vreme un om care m-a fascinat si am stiut ca orice ar fi eu am sa il vad, oriunde, oricum, oricat de mult ar costa su orice ar insemna asta.
Prin decembrie am inceput sa ma gandesc foarte serios sa plec cat mai curand undeva in lume pentru materializarea acestei dorinte.
Pe 28 februarie am primit un mesaj de la o persoana care si ea a implinit o gramada de vise, in care imi spunea ca mi s-a indeplinit dorinta si ca o sa vina in Romania. Nu ma asteptam sa se intample atat de repede, si mai ales atat de… aproape.
Pe 2 iunie eram la Zone Arena si il ascultam pe Nicu Alifantis spunand ca ii dedica urmatoarea melodie unui bun prieten care s-ar fi bucurat enorm sa fie acolo – Florian Pitis. Cu toate ca in zilele trecute plouase in fiecare zi, ziua aia a fost plina de soare si un cer fara urma de nori.
Despre concert, stiam ca parerile vor fi impartite, m-am gandit eu ca cel putin jumatate din oamenii care au fost acolo vor fi dezamagiti. Asa cum au tot fost de-a lungul timpului tot felul de oameni dezamagiti de Bob Dylan.
Nu a facut nici un pic de show, nu au fost nici macar ecrane de proiectie ca sa-l vada lumea care statea mai in spate, aproape ca a stat in aceeasi pozitie fara sa se miste, nu a spus buna seara cand a intrat pe scena, nu a multumit la sfarsit.
Nu a invatat cuvinte in limba romana ca sa ne vorbeasca, nu s-a intors la al doilea bis atunci cand lumea il aplauda cel mai tare - pur si simplu a cantat, si deodata… a plecat. Nu a antrenat publicul cu “hai sa cantam impreuna” (nu ca ai fi avut cum sa tii pasul cu el), doar la “Just Like a Woman” s-a cantat refrenul si intr-adevar a fost un moment frumos.
Tot peisajul asta pe care l-am descris a fost EXACT cum ma asteptam sa fie!
Nu stiu despre el atat de multe cate as vrea sa stiu, nu cred ca mi-ar ajunge o viata sa ii ascult toate cele 40 de albume si sa le si inteleg, l-am descoperit acum un an si tot de atata timp imi doresc foarte tare sa il vad in concert, altii l-au asteptat cate 30 de ani.
Dar cu toate astea imi dau seama ca Bob Dylan este personajul de la care te astepti la absolut orice, eu nu m-as fi mirat si nici nu m-as fi suparat daca ar fi cantat o melodie si ala ar fi fost tot concertul.
Asta e farmecul lui, si unul din motivele pentru care il iubesc. Putea sa fie oricum avea el chef, din partea mea. Oricum asta a facut din totdeauna.
Si cei care il cunosc isi dau seama ca nu e nevoie de nici un show, ca el insusi e spectacolul.
Inca nu mi-am scos de la mana bratara de la intrare, si de fiecare data cand o vad am niste fluturi in stomac cum nimeni nu ma mai poate face sa am in momentul de fata,
Florian Pitis ar fi trebuit sa fie acolo. Eu am tinut un moment de reculegere pentru el si sunt sigura ca nu doar eu, si sunt sigura ca intr-un fel sau altul chiar a fost acolo.
Ma gandesc ca nu mai sunt sanse sa se nasca prea curand muzicieni de genul celor pe care am avut eu ocazia sa ii vad in concert, si e un lucru mare ca i-am vazut chiar la mine in tara. Dupa ce vor disparea cei de acum, nu vor aparea prea curand altii. Am senzatia ca urmeaza o perioada de o oarecare pustietate in ceea ce priveste muzica… si nu doar muzica.
De aia sunt foarte norocoasa.
Bob Dylan m-a facut sa ma apropii mai mult de sensul vietii, oricare ar fi ala si oricat de diferit ar fi de la caz la caz. M-a facut sa renunt macar putin la ignoranta de zi cu zi, sa vad lumea intr-un mod mult mai serios, mai intens, mai poetic, mai… linistit, mai zbuciumat, mai divers, mai… de toate. De cativa ani buni n-am mai avut motivul sa fiu dispusa sa fac o nebunie ca sa ajung la un concert. Pentru mine asta inseamna viata, asta inseamna sa traiesc – nebunie! Si chiar uitasem ce inseamna.
IL IUBESC pe omul asta. Nu-l cunosc, nu am vorbit cu el, nu stiu nici 5% despre el – sunt fanatica, sunt exagerata, sunt obositoare cand vorbesc mult despre lucrurile care imi plac incercand sa ma fac inteleasa, e o prostie sa spun lucrul asta, nu? Sau mai degraba e o nebunie
Si sunt mandra de aceasta nebunie!
Sa te uiti la "No Direction Home" si "Don't Look Back". Apoi ar mai fi "The Other Side of the Mirror: Bob Dylan at the Newport Folk Festival" pe care eu inca nu l-am vazut.
PS: nu esti nici nebuna si nici singura ;-)
NUmai cine nu asculta Dylan poate sa fie surprins ca are alta maniera interpretativa...Din anii 80 canta diferit. Country, Rock, Blues..o ingemanare de toate...Nu se distingeau cuvintele clar, asta asa este...Insa erau si cretini mici de 14 -18 ani care chiuiau ca la Dolanescu...
Una peste alta, a fost multumitor. Ma bucur ca intuitia personala m-a ghidat spre bletele de 140 lei, locul in care am stat mi-a permis o audiere foarte buna a muzicii si cu exceptia cretinului de 17 ani care chiuia ca la nunta, am auzit foarte bine.
In rest, organizare mizerabila, in locatie fara parcare, neorganizat interior bine, dar in mare a fost bine. Fara violente, in general oameni civilizati, foarte multi tineri, parinti si bunici cu copii, foarte frumos...MIE MI-A PLACUT!