"Ca sofer, am gasit in Azerbaijan aceeasi atmosfera kamikaze ca cea din Georgia", scrie jurnalistul Stefan Candea pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
"S-a adaugat un detaliu sonor, specific locului - mania pentru claxoane elaborate. Prima oara am tresarit la o sirena de ambulanta si am tras instinctiv pe dreapta. M-a depasit un jeep, iar soferul mi-a aruncat o privira mandra si totodata amuzata de sperietura mea. Claxoanele folosite din belsug sunt sirene de ambulanta, politie sau pompieri.
Am pornit intr-un periplu din Baku, de-a lungul peninsulei Absheron catre Sumgait. Este adevarat ca de-a lungul promenadei din centrul Baku, de langa mare, persista un miros greu de petrol. La fel si in cateva locuri de-a lungul peninsulei. Dar am gasit o multime de plaje populare unde apa este curata.
Am observat un alt pas important pentru imaginea zonei. Majoritatea schelelor marine care impanzeau zarea din Baku si de-a lungul coastei au fost dezansamblate. Mai exista schele de jur imprejurul orasului, dar in locuri mai ascunse privirii. Printre case si pe camp, pamantul musteste inca de petrol. Ecologia nu este o prioritate pentru cei care fac afaceri cu petrol in Azerbaijan. Daca te uiti la istoria recenta a British Petroleum, unul dintre principalii actori straini din zona, nici nu e de mirare".
"Sumgait, fosta perla petrochimica a Uniunii Sovietice, este locul unde conflictul armeano – azer a izbucnit in 1988, cand, conform datelor oficiale 26 armeni au fost linsati si 6 azeri si-au pierdut viata in timpul violentelor considerate pogrom de catre armeni. Si aici au disparut mastodontii de la malul marii. A ramas in picioare o imensa platforma industriala, in mare parte ruginita. Aerul irespirabil din zona indica faptul ca ceva tot se mai produce intr-una din uzinele de la marginea marii.
Desi s-au facut eforturi ca peisajul sa fie mai prietenos, lumea nu prea se inghesuie la mare. Plajele sunt departe de a fi aglomerate, cel putin in timpul saptamanii. Foarte putine terase sau restaurante la malul marii si majoritatea sunt pustii. Probabil ca este unul din motivele pentru care atunci cand prind un client incearca sa-si scoata parleala pentru toata ziua. Astfel, am avut placerea sa experimentam niste pacaleli demne de litoralul romanesc".
Varianta completa a articolului o gasiti aici.
Petrut Calinescu (fotograf) si Stefan Candea (jurnalist) sunt doi prieteni care s-au suit intr-o masina, dornici sa sfideze sabloanele prin care sunt analizate popoarele din jurul Marii Negre si hotarati sa profite de frumusetile unei regiuni prea putin explorate "fotografic". Mai multe despre aventurile celor doi gasiti pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
