"Zaharia Sclifos a facut parte dintre primii combatanti care au trecut Nistrul pe gheata si au atacat pozitiile separatistilor la 1 martie 1992, cu o zi inainte de data care marcheaza oficial inceputul razboiului intre Republica Moldova si separatistii de la Tiraspol. Conflictele armate se desfasurau sporadic inca de la sfarsitul anului 1989. De-a lungul razboiului de pe Nistru, 400 de combatanti si 350 civili din partea Moldovei si-au pierdut viata", scrie jurnalistul Stefan Candea pe blogul de calatorie theblacksea.eu.
"Zaharia a facut parte din grupa Razesii si impreuna cu alti voluntari au atacat comisariatul din Dubasari de unde si-au procurat armamentul cu care au luat cu asalt o unitate militara transnistriana, sprijiniti de trupe Omon din Moldova. A fost un razboi murdar, plin de diversiuni, in care o armata formata din combatanti voluntari si cu putin armament in dotare a incercat sa cucereasca trupele transnistriene si profesionistii rusi ai Armatei a 14-a, conduse de generalul Aleksandr Lebed.
“Noaptea rapeam soldati transnistrieni si-i dadeam la schimb pe prizonierii nostri. Separatistii foloseau lunetisti care aveau echipament cu vedere de noapte. Noi aveam pistoale si bastoane”, imi povesteste Zaharia, intr-un mic apartament din Chisinau. Casa lui de la Dubasari a fost distrusa, iar el nu se mai poate intoarce acolo.
De la finalul razboiului, fostii combatanti au fost tot timpul pe picior de conflict. Mai intai pentru rezolvarea situatiei locative, apoi cu autoritatile comuniste. In timp a devenit o afacere sa ai legitimatie de combatant, pentru ca, daca aveai relatii, puteai primi diverse inlesniri de la stat: casa, spatiu de afaceri etc. O afacere similara cu certificatele de revolutionar in Romania. 64 de mii de legitimatii de combatant au fost emise, din care dupa investigatii succesive au mai ramas 34 de mii valabile. Cei care au luptat intr-adevar pe front nu depasesc insa 15 mii. Zaharia imi da numele unor falsi combatanti care au ajuns pana si la Gigi Becali si au primit ajutoare in bani.
Vetranii au primit un bloc din Chisinau pentru care s-au luptat cu politia – ministerul de interne vroia sa ocupe jumatate din bloc pentru propriii angajati. Au reusit sa goneasca politia, iar in paralel au mai ocupat un bloc in centrul orasului. Cladirea tocmai fusese finisata pentru a gazdui parlamentarii moldoveni. Veteranii din Transnistria s-au baricadat in apartamentele parlamentarilor si nu au mai plecat. Zaharia lucreaza ca taximetrist si constructor. Traieste cu sotia si doi copii mici intr-un apartament inghesuit in care temporar gazduieste si un poet care doarme pe un pat improvizat din paleti. Se plange ca statul nu are nicio grija fata de combatanti si cand vorbeste de politicieni si guvernanti apelativele de curve si draci se tot repeta la doua propozitii. Descrie situatiile din razboi cu cuvinte dure, chiar langa copiii care se joaca Counterstrike la un calculator. Pe mezin il intrerupe din joc sa ne recite cateva poezii patriotice din care am retinut o insiruire de situatii deloc placute pentru potentialii invadatori si alaturarea sarma, rat, porc cu ungur, rus, belciug si mort".
Citeste continuarea articolului aici.
Petrut Calinescu (fotograf) si Stefan Candea (jurnalist) sunt doi prieteni care s-au suit intr-o masina, dornici sa sfideze sabloanele prin care sunt analizate popoarele din jurul Marii Negre si hotarati sa profite de frumusetile unei regiuni prea putin explorate "fotografic". Mai multe despre aventurile celor doi gasiti pe blogul de calatorie aici.
