Indonezia Tsunami Cafe, episodul 6. Lupta omului cu natura a fost castigata de japonezi

Luni, 25 octombrie 2010, 10:17 Life | Prin oraş

Ştiai că  între Ajibata şi insula Samosir funcţionează regulat un car ferry? Nu şi nici nu te interesa? Nici eu n-am ştiut şi nici nu mă interesa. Aş fi putut să întreb si aş fi scurtat drumul cu 10-12 ore. Dar bărbaţii adevăraţi nu cer direcţii. Bărbaţii adevăraţi se rătăcesc. Din privirea lui Posmen răzbătea condescendenţa omului normal faţă de metodele idioate ale super-eroilor.
 
- Şi pe unde ai venit?
- Pe la Tele.
- Pe la Tele? Noaptea? E o prostie, o nebunie!.
- Păi dacă n-am ştiut de feribot…?
- Puteai să întrebi.
- Posmen, sunt bărbat, nu întreb.
- Aiureli. Mâine mergem la Tomok, luăm feribotul şi într-o oră suntem pe partea cealaltă. 
- Ba nu. O luăm tot pe la Tele. Vreau să văd oroarea la lumina zilei.
 
În atenţia Fundaţiei Nobel: Cum se calculeaza coeficientul de dificultate a drumului
 
Ora la care se iese de pe drum înmulţit cu numărul de ore conduse déjà înmulţit cu factorul de catastrofism al drumului (de la 1 la 10) supra gradul de cunoaştere a drumului (de la 1 la 10).

CDD la venire = 23 x 12 x 10/1 = 2760
CDD la plecare = 9 x 1x 10 (că era Posmen cu mine) /10  = 9
 
Concluzie: al doilea asalt asupra drumului către Tele a fost de 306 ori mai uşor. 
 
Sigur, factorul de catastrofism s-a menţinut constant şi Azuria a protestat din toate mădularele ei hăndrălite. De două ori a trebuit să coborâm din ea şi să studiem terenul cu luare aminte, ca nişte cititori de urme. Nu aveam a ne teme de trafic. Oamenii normali luaseră feribotul şi erau deja pe partea cealaltă.
 
La altitudinea de 1400 de metri, curbele s-au rărit, panta s-a îmblânzit şi lacul s-a înfăţişat în toată măreţia lui magnifică. Am oprit şi am urcat în micul turn de observaţie, pe ale cărui ferestre generaţii întregi de porumbei lăsaseră ceva în urmă.
 
- Look! Lake Tobaaaa…
 
Posmen se minuna. Posmen adula. De parcă nu plecaserăm de la Lake Toba, de parcă nu urma să ne învârtim în jurul lacului două zile şi două nopţi, de parcă lacul n-ar fi fost prezent peste tot, la fiecare cotitură, în numele fiecărei cafenele sau firme de transport şi în versurile fiecărui cântec din Sumatra de Nord. La fiecare vedere a lacului, ochii lui Posmen cădeau în genunchi.

Citeste articolul integral pe amazingrace.ro