Andrei Plesu: In Romania, daca a existat un samizdat, a fost samizdatul mancarii
"Pe 21 decembrie '89 am asistat la o scena care ar trebui sa ne puna pe ganduri", a povestit Andrei Plesu, invocand un episod petrecut pe vremea cand traia "exilat" la Tescani.
"Eu eram in camera mea, care trebuia sa fie putin la o parte de restul asezamantului. Si am fost chemat repede: "Veniti, ca se vede ceva ciudat la televizor!" Cand m-am dus la televizor, l-am vazut pe Dinescu, pe Caramitru, spunand lucruri incredibile, sprijinindu-se unul altul - mi s-a parut ca sunt un manunchi de vreascuri care stau numai pentru ca se sprijina unul pe altul. Si in timp ce se petrecea scena asta, au intrat in locul cu televizorul doi tarani care adusesera oua. Cand au vazut ce se intampla pe ecran, au incremenit pentru o secunda si apoi au cazut in genunchi si au inceput sa se inchine. Asa traita, Revolutia e altfel".
Celebrul scriitor a vorbit si despre articolele pe care "din pacate" le publica in ziare. "Scriu saptamanal doua articole care sunt despre realitatea imediata. M-am intrebat de multe ori daca merita sa-ti irosesti viata si sa iei din timpul proiectelor tale ca sa comentezi saptamanal personaje si situatii fara consistenta. Nu mai vreau sa traiesc intr-o lume in care principalele subiecte se numesc Ciutacu, Basescu, Gadea, Becali, Diaconescu. E o lume care, in ciuda pitorescului ei de suprafata, e imens de repetitiva si vida. In Romania se intampla mereu lucruri enorme, ca si cum nu s-ar intampla nimic. Sau invers, nu s-a intamplat nimic, ca si cum ar fi lucruri extraordinare".
Diferentele dintre mediul polonez si cel romanesc erau enorme, crede Andrei Plesu, cel putin in anii 1980-1981. "In Polonia m-a frapat o anumite demnitate a lor: exista acolo o saracie geometrica. La noi saracia arata asa: in aprozar erau trei cartofi, intr-o lada plina de noroi. In Polonia saracia arata asa: era o lada curata, fara nici un cartof".
"Rezistenta" in regimul comunist din Romania
"Am insistat intotdeauna ca cei care spun ca "au rezistat in cultura" abuzeaza de termenul "rezistenta". "Rezistenta", desi pare sa sune pasiv, in realitate e o forma de actiune. "Rezistenta franceza" nu era un fel de a citi Rousseau, ci era un fel de a iesi la bataie, a-ti risca viata. "A rezista" implica, militar vorbind, o forma de opozitie. Or la noi, ideea ca un chirurg care opereaza rezista prin chirurgie, sau un tamplar care face scaune rezista prin scaune... asta a creat o atmosfera in care toti "au rezistat".
Categoria care "a rezistat" cel mai bine in Romania sunt gospodinele. In Romania, daca a existat un samizdat, a fost samizdatul mancarii. S-a creat un underground extraordinar al procurarii de mancare, ce a creat confuzii enorme in mintea strainilor care veneau aici. Erau invitati acasa, indopati pana la lesin, in timp ce auzeau ce groaznica e situatiunea. A fost o forma de rezistenta..."
Am mai povestit cum am trait eu Revolutia... Venisem de la Tescani pe 22 decembrie, iar femeia de serviciu a familiei vecine cu mine a intrat noaptea ca un fulger in curte si a spus: "La colt se dau masline si nu e nimeni!" Asta era rezultatul multor ani de "rezistenta prin masline"! Asta este, asa am rezistat..."
De la Romania anilor '75 (fara paine), la Germania zilelor noastre (fara cafea)
"Ultima data cand am fost in Germania, m-am dus sa beau o cafea la o cafenea dintr-o linie celebra: cafenelele Einstein. Eram intr-o piata foarte sic din Berlin, am intrat si am spus: "Buna ziua! As dori o cafea!" Si mi-au raspuns "N-avem!" "Zic dar ce vindeti aici?". "S-au stricat toate aparatele si nu putem produce nici o cafea". E adevarat ca m-am inteles greu cu omul asta, pentru ca era de undeva din Pakistan..."
E un contrast cu ce am trait in '75, cand am fost prima oara in Germania, cand am intrat intr-o brutarie si am intrebat ce eram obisnuit sa intreb in Bucuresti: "Aveti paine?" Si ala s-a uitat la mine "Dar ce crezi ca facem aici?"."
Irealismul la romani
"E un text incredibil in Jules Michelet, in cartea lui despre Romania, in care e povestit un divan ad-hoc si se plang de torturile in care au fost supusi de boieri, cum ii pun la ardei iute si ii leaga ca sa se inece cu ardei iute, lucruri teribile. Si se ridica un politician roman, care spune: "Dragii mei, a fost ingrozitor, imi dau seama prin ce ati trecut, e regretabil, dar acum incepe o era noua, va propun sa uitam!" La care taranii se uita destul de umiti la acest politician si spun: "Da, sa uitam!". Am putea spune ca irealismul la romani e o forma de patriotism... daca nu ai asta - fugi..."
"Intelectualul este dubitativ, are intotdeauna variante multiple si de aceea nu cred ca intelectualii adevarati trebuie sa faca politica. Dupa '89 a fost un episod cand a trebuit, pentru ca era o atmosfera revolutionara, aia trebuiau inlocuiti. Dar nu pot sa imi inchipui nicaieri pe lume un guvern in care sa fie executivi Constantin Brancusi, George Enescu, Balzac si cu Mallarmé. Esec garantat!"
"Intotdeauna rolul trebuie sa bata eul. Cand a spus Iorga "Eu nu sunt eu!", asta voia, printre altele, sa spuna. Intr-o postura executiva, nu mai ai voie sa fii tu cu hachitele tale, cu toate fitele tale, cu mica ta personalitate. Nu, acolo nu se cere originalitate, ci eficacitate!"
"La un moment dat am primit un telefon de la un inspector de cultura local, care m-a contrazis. Eu spuneam ceva si el avea alta opinie. Opinia lui era gresita. Dar pe mine nu asta m-a interesat, ci m-a interesat ca m-a contrazis. Am auzit o voce in ceafa care imi spunea asa: "Totusi, cum isi permite asta sa ma contrazica?" Dupa foarte putin timp am plecat de la minister. Asta e pericolul: cand incepi sa crezi ca e o obraznicie sa ai pe cineva care te contrazice. Eu nu am rezistat in nici o functie decat maximum doi ani, dupa doi ani am simtit pericolul maxim."
Cum sunt si cum nu sunt romanii
Nu cred in definitii globale: "Romanii sunt asa...", "Francezii sunt asa...". Exista romani si romani. Exista romani de care ma simt foarte apropiat, exista straini de care ma simt mai apropiat decat de unii romani. Romanii sunt o masa diversa. Printre ei au existat nenumarati care au facut probe de demnitate.
La CNSAS toata lumea cauta informatori, pentru ca asta este, astazi, de interes public. Dar despre ce nu se vorbeste este cantitatea impresionanta de documente in care oameni absolut nesemnificativi socialmente - profesori din cate un sat, notari din cate un targ de munte - au o atitudine incredibil de demna. Am avut cazul unui profesor de romana dintr-un sat, care a fost invitat de un ofiter de securitate sa semneze un angajament, sa devina informator. Raspunsul lui scris este "Nu sunt capabil de asa ceva." Despre omul asta nu vorbeste nimeni si va asigur ca sunt foarte multi ca el. Toti spun "Domle, n-aveai ce sa faci! Asta era situatia!" Nu e adevarat! Au fost foarte multi care s-au comportant decent."
Recunosc ca numarul momentelor mele de criza interioara, legata de patrie si popor, sunt mai dese in ultimii ani. Dar poate ca este imbatranirea mea de vina. Eu am momente cand ma tulbura comportamentul poporului nostru la cate o inmormantare, la cate un miting...
"Eu imi citesc forumul dupa fiecare articol. Care de obicei e devastator: daca as fi mai slab de inger, n-as mai scrie in restul vietii nici un rand. De la injuraturi simple, cinstite, pana la ample elaborari metafizice, am incasat tot. Dar astia sunt cati? Sunt 10, 30, 80 de insi. Eu cred ca sunt si multi aceia care nu au aceasta forma mentala. Apar niste oameni care numai pentru asta traiesc, intr-un fel ma flateaza. Sunt unii care asteapta toata saptamana sa-mi apara articolul, ca sa-mi dea una in cap, sa imi spuna vreo dracie. In fond, sunt cititorii mei!"
Romanii au tendinta dubla, pe de o parte de a invinui pe altcineva pentru ceea ce nu fac ei, iar pe de alta parte de a se concentra pasional pe lucruri care sunt in afara lor. Una dintre probleme noastre este ca suntem un popor de dirijori, nu un popor de interpreti. Toti romanii ar putea sa conduca aceasta tara. "Da-mi mie", spune romanul, "trei luni si zece insi, sa vezi cum iti pun Romania la punct." Asta e convingerea intima a fiecaruia, care ajunge sa fie suficienta. Dupa ce declari asta, te duci si te imbeti. Romania... chiar si nenorocirea o traieste intr-o versiunea relativist euforica.
Daca veti contempla poporul roman, o sa vedeti cel putin doua lucruri: ca sunt categorii intregi, ample, pentru care nefericirea nu exista. Eu cunosc ample categorii umane, tineri... Cei care se bucura de Adrian Copilul Minune sunt nefericiti? Nu, sunt hiperfericiti si sunt milioane! Noi, pentru ca venim in contact cu acei semeni ai nostri care sunt si ei nemultumiti si nefericiti, avem impresia ca este o stare generala a populatiei. Ingrijorarea mea este ca oamenii nu sunt suficient de nefericiti ca sa se mobilizeze pentru o solutie. Oamenii se acomodeaza... romanii "se descurca". Ziarele au un aer foarte nefericit, exista o bombaneala care tine de rating. Dar cred nici jurnalistii nu sunt nefericiti: sunt oameni care in viata lor privata se amuza copios."
"Romanii au un fel de a fi nefericit, cuplat cu bucuria. Euforia naufragiului. E o poza celebra, am vazut-o pe internet, la inundatii in Moldova. Sunt niste tarani cu apa pana la genunchi, cu pantalonii suflecati, care beau bere. Ei nu se gandesc sa opreasca inundatia, ei constata ca e inundatie..."

Liberalizarea pieței energiei / Diferențe de până la 19% dintre prețul serviciului universal și cel mai mic preț de pe piață
UPDATE Cîmpeanu: „Elevii care au vulnerabilități sau aparținători cu vulnerabilități, certificate medical, vor putea învăța online; profesorii vor putea preda online” / Petiție pentru reintroducerea sistemului hibrid
Boeing 737 MAX va zbura din nou în UE. Interdicția impusă acum 22 de luni, după două accidente aviatice, a fost ridicată
Poluarea de weekend din București: Agenția de Mediu dă vina pe trafic și condițiile atmosferice, activiștii de mediu indică arderi de deșeuri și încălzirea rezidențială / În rest, tăcere
INTERVIU Cum se simte scăderea numărului de îmbolnăviri în spitalele COVID: Numărul de pacienți este mai mic, dar vin mulți cu forme severe / Pericolul foarte mare este noua tulpină
Va multumim ca existati domnule Plesu :)
Va citesc cu mare placere, tot ce scrieti.Ma incintati ....Stiu sigur ca sunt oameni decenti si corecti care va citesc dar nu au indeminarea sa scrie comentarii.
Dl. Plesu, care e azi asa critic, a avut "functii publice" din simplul motiv ca din 1990 incoace a fost mereu in barca Puterii (citeste Iliescu, tatucul tuturor ce topaie azi pe scena). Puterea criminala care a transformat RO in Uganda 2, cu nivel de trai mai scazut ca in anul oribil 1989.
Si cine sa fie atunci "in barca Puterii"? Toti parvenitii?
Foarte bine ca elitele culturale se implica din cand in cand si in politica.
PS: articol excelent, intru in weekend energizat si tonifiat.
Va rog sa nu va opriti in a le scrie. Comentati timpurile astea, daca nu pentru noi toti, acum, cel putin pentru cei ce vor venii dupa noi.
Sincer va mulţumesc.
e minunat să ştim că în România anilor '80 oamenii "nu chiar" mureau de foame. ar fi util să ştim în ce măsură "chiar" şi în ce măsură "nu". dar o astfel de abordare ar ieşi din sfera anecdoticului şi proverbialului.
şi mai dulce e să aflăm că existau şi oameni "demni", dar locul lor este bine stabilit în poveste: oameni despre care "nu vorbeste nimeni". dacă vrei să ştii câte ceva despre ei, trebuie să ieşi din povestea "pleşu". pentru că ei sunt, aici, "demni" atâta timp cât tac din gură.
nu neg, prezentarea d-lui Pleşu este o fidelă transpunere a unei anumite "frecvenţe" a glasului românesc. a celei mai "pitoreşti", comode, comerciale şi, poate, a celei ce scrie în continuare istoria. dar ea nu este decât o variantă, atâta timp cât nu putem identifica reprezentativitatea cu "cel care strigă mai tare". lipsesc de aici ne-descurcaretii, cei "nesemnificativi socialmente".
ne-concordanta de stil a acestei faţete cu un adevăr "paul goma" este abil evitată prin anularea posibilităţii vreunui personaj "Paul Goma" - "nesemnificativ" şi despre care nimeni nu vorbeşte...
Scrieti si pierdeti timpul si cu editorialele, sintem citiva care va citim si ne bucuram mai ales ca apoi pot transmite si prietenilor mei, gindurile si identitatea dvs de dincolo de ecranul LCD. Scrieti, avem aceeasi suferinta cronica si nu sintem putini.
FELICITARI!
BRAVO!
Asta e doar o parte din adevar. Imaginea trebuie completata cu urmatoarele:
1. Underground-ul cu pricina parea extraordinar prin comparatie cu magazinele care erau mai tot timpul goale, insa nici pe departe atit de extraordinar incit sa le inlocuiasca cu succes si toata lumea sa fie multumita. Dimpotriva, era o saracie crincena. Cei mai multi aveau un acces foarte limitat la acest underground si au facut foamea ani de zile la modul propriu, in timp ce vedetele vremii si cei cu functii (o minoritate de 3-5% din populatie) erau pina peste cap in subterana asta in care putzea, dar era cald si, prin comparatie cu prostimea, se simteau regi.
2. Tot omul avea, tot timpul, congelatorul frigiderului plin pina la refuz cu: 1-2 pui, 3-4 kg carne, 1-2 pesti, iar in debara rezerve de zahar, ulei, faina. Doar ca 6 zile din 7 familia se hranea cu te miri ce pentru ca duminica sa-si permita o pulpa de pui sau o friptura cu cartofi prajiti.
3. De congelator nu se apropia nimeni decit pentru a inlocui o punga veche de 2-3-4 luni cu vreo achizitie recenta. Faceai rost de 1-2 kile de carne, o puneai intr-o punga alaturi de un capat de hirtie pe care scriai data si inlocuiai o cantitate echivalenta de carne veche cu ea. Scoteai ceva din congelator doar daca erai capabil sa inlocuiesti imediat gaura creata cu altceva. Dintr-un kil de porc sau un pui decongelat o familie tragea o saptamina, sau isi impresiona musafirii intr-o seara.
4. Strainii puteau fi mirati de contrastul dintre lipsa alimentelor in magazine si masa bogata de la unii romani de-acasa la un prim contact, insa confuziile nu erau nici pe departe atit de enorme in mintea celor care veneau in vizita cum (nu inteleg de ce) vrea sa sugereze dl Plesu. Daca nu
5. Se gaseau insa vodca si tigari Carpati din belsug, la preturi accesibile oricui. In timpul iernii ajunseseram ca rusii din cauza frigului din birouri: beam vodca de dimineata pina seara ca sa nu inghetam. La teatru stateam in paltoane si cu caciulile pe cap. Etc.
6. Nu e cazul sa inventam aspecte hazoase cind descriem o tragedie doar de dragul de a parea interesanti.
imi amintesc personal, iar nu din anecdotele fistecaruia, painea care era cel mai adesea o coaja cu o gaura imensa in interior, iaurtul pe care il gustam numai in vizitele la bunicii din ardeal si mirosul sforii cu care erau legate pachetele trimise de aceiasi bunici din cand in cand, cu branza si masline.
am avut si eu dialoguri in contradictoriu cu "descurcareti" pentru care lucrurile au mers roz pe atunci, dar, daca "descurcaretii" ar fi constituit majoritatea, atunci inseamna ca realitatea oficiala era pastrata asa numai de moft. or, nu acesta era cazul. a existat saracie lucie mai ales in perioada 1980-1989. saracie care, evident, se vedea mult mai pitoresc prin lentila belsugului unui descurcaret.
Felicitari domnule Plesu pentru luciditatea cu care ne dati din cand in cand cate o palma ca sa ne aduceti la realitate. Venind de la Dumneavoastra, nici macar nu doare.
Toate cele bune!
nici nu v-am laudat nici nu v-am criticat, de cum sa va injur aici pe forum, insa va urmaresc si va citesc scrisul cu multa si totatala satisfcatie ! VA MULTUMESC !
In plus, analiza dumnealui este cat se poate de lucida.
Dar...
In lista de personaje "pitoresti" nu apare Mircea Geoana, de exemplu. O simpla omisiune?
Iar in trecut dl. Plesu a luat pozitii foarte partizane politic. De exemplu cum i-a tratat pe romanii care la Montreal au indraznit sa-l huiduie pe mult iubitul presedinte Iliescu (in 2004).
Asa ca eu presupun ca asa-zisele comentarii negative la adresa dumnealui sunt de fapt legate de optiunea sa politica.
p.s. uite si linkuri de la un ziar care chiar nu cenzureaza:
http://www.gandul.info/news/andrei-plesu-nu-mai-vreau-sa-traiesc-intr-o-lume-in-care-principalele-personaje-se-numesc-ciutacu-basescu-gadea-diaconescu-rezistenta-de-la-biblioteca-7732532
http://www.gandul.info/news/revolta-intelectualilor-gabriel-liiceanu-spune-de-ce-traian-basescu-nu-mai-e-presedintele-lui-video-7732233
aceiasi intrebare am pus-o citorva intelectuali care mai exista in romania : dniiliiceanu, patapievici..etc.
"intelectualitatea" romana nu a vorbit si nu vorbeste inca..? dece ?? cu stima john bilco
In cuvintele Dvs. maiestrit alese,imi gasesc exprimate perceptiile,judecatile,sentimentele legate de tot ce se desfasoara,suprarealist,destabilizant,in jurul nostru .Cred ca ne cam lipseste dimensiunea verticala a existentei,de aceea ,vocea Dvs. este un suport terapeutic si o eliberare,pentru unii "nefericiti" ai neamului astuia.
Va multumesc si va doresc sa fiti sanatos !
M-am amuzat copios citind fragmentele de mai sus, excelent scrise, dar va atrag atentia ca practicati colea, cu o anume nonsalanta, exact ce condamnati: generalizarea superficiala. Dupa ce scrieti -toata cinstea- ca nu credeti in caracterizari globale ("Romanii sunt..."), cu ce incepeti , ceva mai la vale? Cu "Romanii au tendinta dubla, pe de o parte de a invinui pe altcineva pentru ceea ce nu fac ei, iar pe de alta...".Si continuati, din pacate, in aceeasi maniera. Admirandu-va prea mult pentru finetea scriiturii si justetea unor observatii, imi este neplacut sa va descopar aici pe-aproape de abordarile radulesc-motriene, penibile, citate din gros de semidocti de talia lui Tatulici. Nu spun ca ar trebui interzisa abordarea jucausa a comportamentului social caracteristic unei etnii anume, dar cred ca de la un punct incolo jocul poate deveni bascalie, cu impact dizolvant asupra moralului colectivitatii vizate. Cat despre paralela cu Polonia...Cred ca ati avut si Dvs ocazia sa sesizati dispretul profund cu care RDG-istii tratau hoarda de bisnitari polonezi care faceau granita la sfarsitul deceniului opt, suportand toate umilintele pe care postura respectiva le implica.Putem sa judecam natia poloneza in functie de acesti "rezistenti prin bisnita"? In aceeasi perioda, am cunoscut la o universitate de limba germana mai multi tineri intelectuali polonezi care nu semanau catusi de putin cu cei din "Structura cristalului", dimpotriva, iti faceau greata. Ar fi corect sa judec intelectualitatea poloneza in functie de ei? Stiu bine ca raspunsul Dvs ar fi nu, dar ma tem ca dupa nu ar urma "Hai sa nu ne luam in serios in asa hal, putina joaca nu strica". Personal cred ca joaca marilor intelectuali ai natiei strica. Mult. Din pacate.
SAMIZDÁT s.n. Ansamblu de mijloace folosite în fosta URSS pentru difuzarea operelor interzise de cenzură. (cuv. rus. < sam- = auto1- + izdatel'stvo = editură; cf. fr., engl. samizdat) [et. MW]
Nu va lasati incantat de un anumit confort cotidian si "casnic", ci cu CURAJ incercati ca sigur va fi o reusit acare va face istorie !!
Dumnezeu sa va dea sanatate si zile indelungate !!!!
Vad ca stimati -si bine faceti- o reactie demna aunui profesor de sat, dar despre esenta comportamentului demn dinperioada comunista, despre refuzul suprem- acela de a fi constient ca libertatea si viata le riscai cu refuzul colaborarii, sau chiar mai mult, pe acelea cand le veti povesti lumii, asa cum numai dumneavoastra puteti sa o faceti ??
Imaginati-va ca sigur puteti, ce rasunet, ce impact va avea asupra tinerilor, aducerea la cunostinta a adevarurilor, de o voce sonora ca a dumneavoastra !!
Oare sunteti impresionat de suferintel-marturiile acelor vre,uri ??
Asteptam...de la dumneavoastra o revigorare -hai sa-i zicem -intelectual-morala si de ce nu si crestina !
Sa va ajute Dumnezeu !!
Cred ca avem nevoie de vocea d-vs mai des pentru a ne curati de ambiguitati
Pentru "ceilalti" nu pot decat sa cred ca va vor regreta cand nu vor mai avea ce sa critice la dumneavoastra.
Eu sper sa fie peste foarte, foarte multi ani asta...
sint inapoi in tara dupa multi ani si ma uimeste indiferenta si lipsa de opinie a celor din jur. ma refer la opinie cu raspundere nu la coltul strazii.
Dar oricind e o placere sa va citesc.
cu stima.
Va apreciez din tot sufletul si va doresc sa aveti parte de multa sanatate