Cum se distrau romanii odinioara: golf, echitatie, alaiurile domnesti, targuri de mosi si "datul in dulap"
Principalele moduri de a se distra ale romanilor de odinioara
"Iesirea in inalta societate, in secolul XIX: promenada si plimbarea cu trasura la sosea, la vremea aceea, pe soseaua Kisselef", a povestit Adrian Majuru (scriitor profesor, antropolog, doctor in Geografie Umana) in cadrul conferintei "Cum se distrau romanii odinioara", desfasurata miercuri, la Cercul Militar.
"Un prilej de distractie pentru istoria noastra erau alaiurile domnesti. Erau un prilej de atractie pentru oamenii de toata mana, pentru ca asa ceva se intampla foarte rar.
Parcurgand toate categoriile sociale de pana la jumatatea secolului XX, vedem ca exista o bucurie care era traita colectiv. Noi o traim de Craciun, ca asa cere traditia, sau de Anul Nou: sa fim alaturi de familie.
Bucuria de a fi impreuna, alaturi de ceilalti, nu era neaparat legata de traditie, ci de o obisnuinta, de un firesc care a fost scos din istorie in '50, cand a fost aproximativ o treime din populatia urbana a Romaniei a fost decupata din istorie si i s-a dat un alt destin. Pentru prima data, copiii (destui, aproximativ doua generatii ca si categorii de varsta) au ramas fara parinti acasa. N-a mai fost cine sa le spuna povesti, sa ii ajute sa gaseasca raspunsuri la primele lor intrebari.
Exista un anumit firesc care era trait in inalta societate si care era vazut ca o obisnuinta. Nu erau pasaje traite in opulenta de o parte si in saracie de cealalta parte, cum sunt astazi. Ci exista un plus de afectiune sociala, nedescris si nereprezentat neaparat in carti, pur si simplu se traia de o parte si de alta a baricadelor sociale. Asta e o societate normala la cap.
Calul nu era precum alt animal de companie si exista chiar o cultura urbana. Echitatia se practica si in Bucuresti, erau locuri amenajate pentru asta. Bulevardul Lascar Catargiu avea o alee in zona cu castani, nu erau asa multe masini pe atunci, treceau 3-4 masini pe zi, dar existau tramvaie trase de cai. Dar apropo de acest cult, exista o anumita vestimentatie. Exista si hipodromul, etalonul inaltei societati, legat nu neaparat de acest sport, ci si de cultul legat ca o extensie anatomica de acest sport.
Cateva ipostaze ale spatiului public: terase (care iarna cam dispar) - in 1945, pe proaspatul bulevard 6 Martie (Regina Elisabeta), inca mai sunt terase si viata de noapte, desi era ocupatie sovietica. De asemenea, coada la carne din anii '80 a fost, cel putin pentru un deceniu, o prezenta obisnuita, care a inlocuit celelalte prezente, obisnuita altor generatii.
Vilegiatura si plecarea la munte sunt un export urban. Nu oamenii de la sat au inventat asta, ci locuitorii oraselor, in incercarea de a evada dincolo de ziduri, in vreme de pace. Incep sa apara grupurile de excursionisti - dupa Primul Razboi Mondial are loc "explozia".
Tot in perioada interbelica se mai petrece o eliberare. Sunt primele generatii care reusesc sa plece fara parinti la munte, deveniti majori, dupa 16-18 ani, elevi de liceu, insotiti sau nu de profesori, dar incurajati de parinti (desigur, nu toti faceau asta). Unii parinti gandeau: "eu am plecat de mic, baiat de pravalie, dar pentru ei e alta lume si exista un alt vocabular al lucrurilor care se petrec".
Marea a insemnat si ea o cucerire interbelica. Pana in primul razboi mondial - la distanta, plimbare pe malul marii, de aceea existau esplanade. Nu intrau in apa, nu faceau baie, poate doar mici exceptii - baietii curajosi, in anumite ore ale zilei, nu cand se plimba lumea.
Automobilul - sunt doua ipostaze dupa Primul Razboi Mondial: intre vilegiatura si concurs. Patrunde greu in spatiul romanesc, trebuia sa ai bani nu neaparat ca sa il cumperi, dar intretinerea si accesoriile... existau doar cateva garaje in Bucuresti. Dupa 1935 castiga teren in orasele mari.
Patinajul (pe lacul Cismigiu), golful - foarte multi dintre oraseni investeau in acest sport. Si erau mai multe terenuri de golf: langa Lacul Baneasa, Lacul Herastrau.
Vanatoarea - departe de oras, facuta tot de oraseni, acei oraseni care aveau case de vacanta sau care se foloseau de cabanele amenajate pentru acest sport.
Existau si terenuri de tenis, care "explodeaza" dupa Primul Razboi Mondial. E vorba de terenuri care exista si acum langa Lacul Herastrau.
Mersul la strand. Exista strandul Lido - un strand controlat, nu intra oricine acolo, exista un regulament.
Mersul la picnic. Activitate ce urmarea principiul "cat mai departe de oras". Nordul lacului Snagov, cu Padurea Snagov, au fost in proprietatea Municipiului Bucuresti. Comuna le-a cumparat in 1935, sa faca un parc de agrement. Proprietatea comunei a ramas si dupa nationalizare. Cum au fost facute vilele de acolo - asta e partea a doua... Dar actul de cumparare exista. Pentru noi era destinata Padurea Snagov.
Table, jocuri de carti, oameni pe care-i cunoasteai acolo sau jocul de carti in vizite la familii prietene. La final de saptamana, cu o vestimentatie care surprinde (ca la teatru). Blocul muncitoresc comprima, atomizeaza, spatiile sunt personalizate (in ultimii ani) cu locuri de recreere, dar destul de deprimante. Pentru ca totusi colectivitatea se naste printr-un alt proces. Nu o comprimi si o determini tu, luand decizii cine sa stea pe o scara de bloc: nu merge sa amesteci ingineri si medici cu strungari. De obicei, in blochaus, natura umana amelioreaza gusturile si dupa repere de pregatire.
Iarna existau acele plimbari cu sania la sosea, inca prezente in perioada interbelica.
Balciul, iarmarocul, targul de mosi. Targul de mosi a cam disparut dupa 1940-1950. A disparut si tot ceea ce inseamna anexa mercantila. Ce mai insemnau balciul si iarmarocul? Inseamnau si distractia caruselului. In istoria noastra au ramas insemnari sunt legate de datul in dulap, care nu era altceva decat o roata uriasa din lemn si niste bancute pe care urcai, exista asa ceva undeva la Dealul Spirii. Apare si caruselul electric, si el la finalul secolului al XIX-lea, dar ceva mai scump decat celelalte.
Circul, intalnirile cu personaje neobisnuite (plateai pentru a fi in preajma lor)".
Vezi aici un interviu video acordat de Adrian Majuru redactiei SmartWoman si o intalnire online cu cititorii, pornind de la intrebarile: "Unde a disparut inalta societate? Cine stabileste reperele bunului-gust astazi? De ce Bucurestiul nu mai are "coloana vertebrala" si stil?"

ANALIZĂ Cât de pline sunt parcările Primăriei Capitalei după creșterea tarifului la 10 lei/oră și ce cheltuieli cu salariile vs încasări a însemnat transferul serviciului la compania municipală
Noi reglementari ale ANRE pentru schimbarea furnizorului de energie: Consumatorii casnici vor trebui să comunice indexul / Ofertele trebuie să arate din ce este compus prețul
Cum se circulă pe liniile principale de cale ferată și cât au scăzut vitezele față de anii 80' și 90'
VIDEO Watchkeeper X - Drona militară din Armata Britanică ce ar putea ajunge să fie produsă în România pentru Armata Română
Moldovean, culegător de crabi în Marea Barents: Anul trecut, din cauza pandemiei în loc de 4-5 săptămâni am stat 7 luni pe mare / În martie 2020 au fost -40 de grade. Normalul e de -20 sau -30 de grade
Nu toate cuvintele vin din romgleza.)
Daca luam in calcul ca in cei 20% ramasi bogatii erau o minoritate atunci articolul nu are nici o relevanta. Cred ca ar trebui sa incetam sa idealizam perioada dinainte de venirea comunismului. Si nu ca acesta ar fi adus ceva bun ci pur si simplu din adevar istoric.
nu stiu daca activitatile sus-mentionate erau privilegiul bucurestenilor, dar stiu ca existenta era frumoasa si in alte parti ale tarii. se asculta jazz, se vorbea englezeste, se explorau muntii, se faceau calatorii, se faceau haine la comanda, se intemeiau familii, se facea scoala incredibil de serioasa, economia era suficient de agitata incat multi romani sa se plimbe prin tara cu serviciul, femeile divortau si faceau facultati s.a.m.d.
oricum ai lua-o era o perioada interesanta si bogata.
iar daca te gandesti ca pe langa industrializare si cateva beneficii certe ale regimului comunist, acesta a insemnat o teroare crunta, moartea a sute de mii de romani, distrugerea familiilor, discriminarea pe criterii de clasa, sau de rudenie cu indivizi neagreati de sistem; a insemnat, de asemenea si o lunga campanie de premiere si promovare a turnatorilor si lingailor... si, evident, a insemnat o decadere culturala semnificativa... - daca te gandesti la toate astea cred ca e imposibil sa concediezi problema simplist cu "ar trebui sa incetam sa idealizam perioada dinainte de venirea comunismului." pana una alta, observ ca cineva incearca sa innegreasca perioada anterioara comunismului...
p.s. comunismul romanesc si comunismul sovietic au avut marca violentei - a violentei revolutiei bolsevice, a violentei strategiei de conducere a lui Stalin, a violentei totalitariste. sa asimilezi orice idee de stanga comunismului est-european sau sovietic este aberant.
dar tot aberant si amator este si sa confunzi haosul politic interbelic sau tarele sistemului capitalist din Romania acelor ani cu intreaga realitate din acea perioada.
Chiar si liceele aveau numeroase echipe sportive si culturale antrenate in competitii si demonstratii...
Familia regala fascina si antrena nu numai prin alaiuri, ci si prin exemplul excursiilor in Delta, prin Tara sau la diverse resedinte...vezi fondarea Balcicului, Sovatei...
Caci dupa 1930 densitatea intelectuala era de cca 10 ori mai mare ca cea de azi, la o populatie de 3 ori mai mica...
Fotbalul era ca si azi marea atractie. Se practica la cele patru mari stadioane: Venus (Plevnei), Grivita, Stefan cel Mare (azi Dinamo) si ANEF /Izvor). Zilele de 10 Mai , 6 iunie -ziua regelui când erau defilari militare si ale cluburilor sportive si cercetasilor, apoi ale Strajerilor lui Carol II- ca si cele religioase Sf.Dumitru, sf .Constantin si Elena si sf.Gheorghe, pricinuiau esiri la lacurile Herastrau,Baneasa, Floreasca si Ghica-Tei etc.unde se puteau inchiria barci cu rame si pânze.Restaurantele cu tarafuri si cârciumile de la periferie cu lautari gemeau de clienti - ca si azi. Mai erau strandurile Bragadiru - GIB pe str. Izvor, Kisseleff lânga arcul de Triumf si Lido (hotel Lido).totdeauna pline ochi cu fete frumoase.
Parcurile Carol, Cismigiu. gradina Icoanei si Bufet -djpa Piata Victoriei erau pline si de copii in carucioare, cu guvernante carora le faceau curte ofiterii in permisie. Golful se practica intr-un singur club pâna in 1947 la Herastrau.. O matusa de-a mea era fosta campioana nationala in acei ani. Golful si tennis-ul adus de la Galati, Constanta si Câmpina de inginerii englezi veniti cu societatile de constructie a caii ferate si santierelor navale si sondelor petroliere, se practica la mai multe cluburi lânga lacuri AMA, Yacht club, Venus etc. Toate erau particulare intretinute de membrii platitori.
Mai documentati-va la colectiile ziarelor Je sais tout de Bucarest etc dela Biblioteca Academiei.