Dacă ar putea, furioşii ar interzice ploaia, ar scoate în afara legii erupţiile vulcanice, ar extermina bacteriile, ar tortura tornadele. Ar distruge şi ultima condiţie favorabilă vieţii, pentru că tot ce favorizează viaţa o şi pune în pericol. Să vrei să elimini pericolele înseamnă să elimini posibilitatea vieţii, asta e perversitatea.
Olga Slavnikova, Duşmanul poporului, trad. Antoaneta Olteanu, ed. ALLFA, col. Strada Ficţiunii, 2014
Citeam zilele trecute, nu mai ştiu pe unde, despre un tratament cu viermi intestinali pentru nu ştiu ce boală – am înţeles că, din cauza masivei deparazitări interne a omenirii (LOL, ştiu, dar suntem deparazitaţi în ultimul hal, nici un viermişor nu mai poate trăi în noi că-i venim repede de hac), se produc şi nişte dezechilibre care devin periculoase la un moment dat. E culmea ironiei, nu? Să fii nevoit, ca medic, să infestezi o persoană cu viermi intestinali, ca să-şi recapete sănătatea! Nu mai e cazul să spun câte probleme apar din cauza folosirii pe scară largă a antibioticelor. Sau a pesticidelor. Sau a campaniilor de vaccinare intensivă a populaţiilor foarte sărace, la care sporul natural e imens. În obsesia noastră de a proteja cu orice preţ viaţa umană, riscăm să distrugem nişte condiţii de bază ale vieţii, în general. Bineînţeles că e o exagerare, noroc că nu putem, oricât ne-am da peste cap, să interzicem ploaia şi să torturăm tornadele :) (Nu vă impacientaţi, nu sunt pro-viermi şi nici contra antibioticelor şi a vaccinării.)
