Actualizat acum

Material sustinut de Julius Meinl

Ce-am pierdut? Fericirea. Cantările unei lumi dispărute vin de la formația Trei Parale. Vezi partea a doua și țitera

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Marţi, 20 martie 2018, 7:08 Life | Muzică


Trei Parale
Foto: Perspektiva
Am pierdut totul, Fericirea, mai ales. Cred cei de la Trei parale. O spun ei, cei care sunt în preajma fericirii mereu. Ce-ți trebuie altceva mai mult decât să știi să cânți, de la țițeră la fluier. Să culegi cântece de la țărani. Cu care te împrietenești, fluierând, culegând mere, cosind fân. Poate doar să ai chef, la nunți și botezuri. VIDEOinterviu cu formația Trei Parale.  

Eu cred ca am pierdut totul: fericirea

Reporter: Cum ticluiți cântecele? 
Florin Iordan: Creația noastră colectivă e foarte individuală. Eu cânt, vin seara de la muncă, mai cânt de unul singur. Contează mult să te joci cu instrumentul. Și cânți până iese ceva altfel. Și când iese ceva încep să mă gândesc. Încotro vreau s-o duc? Unde o încadrez? Apoi, vin și ceilalți cu idei, hai s-o facem așa, altfel. Lucrul este destul de bine sedimentat. 





Reporter: Băutura? 
Florin Iordan: Noi cântăm despre băut, dar bem destul de puțin.
Reporter: Imaginar visați ruralul, oile? 
Florin Iordan: Nu. Partea emotională o am mai degrabă când ascult. Când aud un lăutar sau un țăran cântând. Am atunci un sentiment al pierderii, al acestei lumi pe care am pierdut-o. Acesta este sentimentul. Într-o lume care a câștigat enorm, în chestii de comoditate, dar și de diversitate a vieții. Viata noastră e foarte bogată, poate prea bogată, nu? Alergăm după bogația asta. Dar ascultând muzica aceasta, simt că am pierdut ceva.  
Mihai Balabas: Eu cred ca am pierdut totul: fericirea.

 

Un zambet pe buze si sa vezi in ochii celuilalt si sa vezi increderea, ca-s vii. Sau cum simțeam când eram mic. Unii mai sugubeți îmi făceau cu ochiul. Chestia asta s-a pierdut.  
Florin Iordan: De curând am organizat un concert la Muzeul Țăranului Român și am adus bătrâni cu cimpoaie, cu fluiere. Și, întâlnindu-mă cu ei, am remarcat cum vorbeau intre ei. Glumeț. Mici aluzii. Glumind, se imbiau. Se bucurau de lucruri simple. 

O umanitate care dispărea. Ce ne atrage pe noi în această poveste? Tocmai acest contact cu o lume care dispare

Florin Iordan: E un text care-mi place mult. Din Brăiloiu, povestind despre Bartok. Se întâlniseră și Bartok povestea cum fusese la țară și-ntrebase o femeie de știe să cânte. Aceasta a zis, nu, nu! Si cum a ieșit din vale cântecul ei era peste tot. Brăiloiu vorbește de lacrima din ochii lui Bartok. Auzise sute de cântece, de ce lăcrima? Și Brăiloiu răspunde: trebuie să fi fost un moment privilegiat intrase în contact cu o umanitate pe care umbra începea s-o-ntunece. O umanitate care dispărea. Ce ne atrage pe noi în această poveste? Tocmai acest contact cu o lume care dispare. Si de asta și cred ca suntem ascultati. Vorbim publicului despre aceasta lume. Le facilităm călătoria spre o asemenea lume. 

     


Instrumentele. Și cum Florin a visat un caval 

Florin Iordan: Am inceput să cumpărăm acum mult timp și nu am reușit să ne oprim. Pentru diferitele fluiere, sunt câțiva meșteri care le fac și vin cu ele la târgurile de la Muzeul Satului sau Muzeul Țăranului. Chiar anul trecut am mai cumpărat un caval. Deși era o sumă frumușică nu m-am oprit. Mi-a plăcut sunetul gras, plin. M-am bucurat văzând cum îmi umple camera. Și l-am visat. Nu e prima oară cand visez instrumente, dar acum povestea a fost lungă. L-am visat si pe Marin Chisăr. Si el mi-a spus: pleacă mă de aici! Asta ramane la mine ca eu stiu sa cant. Nu e de tine. Și apoi, am visat că eram la țară și cântam eu cu el și țăranilor le-a plăcut foarte mult. Și Nea Marin m-a bătut pe umăr: da, bun, ține-l tu!... Din păcate, la o lună și un pic, meșterul care l-a făcut a murit. Cobze? Florin Iordan: Niciuna nu e foarte veche. Sunt cobze de Reghin. Am întâlnit în viață cobze manufacturate de vreun mester popular, dar n-am avut șansă să cumpăr vre-una. Am rămas cu cele de Reghin. 

Țitera am întâlnit-o într-o documentare în munții Apuseni

Reporter: Țițere? 
Florin Iordan: Prezențe accidentale în lumea românească. Au sosit pe linie maghiară, sârbească etc. Țitera am întâlnit-o într-o documentare în munții Apuseni. Era o doamnă foarte bătrână și un învățător care ne-au cântat. Învățătorul știa și multe cantece deocheate și femeia era rușinată. Revoltată. Era foarte haios momentul. Uite, cânt Țarina de la Găina:  



Beatrice Iordan: O folosim ca pata de culoare. Dar o folosim și în teatru. Avem și o companie de teatru pentru copii: Hopa Trop. Pornim de la obiecte comune și construim povești care-i prind pe copii, folosindu-ne mult și de muzică.

Reporter: Ati fost la “cules”? Cum ati intrat in lumea muzicantilor?

Beatrice Iordan: Prietenia. De câte ori umblăm prin sate căutam cântăreți. Florin cântă cu oamenii, le arată că știe și el să cânte. Cei care căntau îl îmbrățișau cu bucurie.

 

La unii dintre ei ne-am întors și ne-au primit ca-n familie. Nea Vasile Colcer din Toplița a venit la botezul fiicei noastre, iar noi am fost la ei, la fân; am cules mere împreună. Noi simțim lipsa bunicilor de la țară.  
Florin Iordan: Da, am avut multe excursii de cercetare. Am fost împreună sau cu echipa de la Muzeul Țăranului Român. Am umblat, de pildă, în Vrancea mult timp. Am fost din sat în sat. Dormeam pe unde apucam. Făceam fotografii, ne-am și intors să le dăm tuturor.Când am fost prima dată erau dârstele care functionau. Ne-am luat niste târligi făcuți din stofă cu o talpă de cauciuc; Adidasi de Nistoresti, le spuneau. Am revenit apoi după mulți ani de absență și aproape că am avut o depresie. În trecut erau copiii multi. Acum era pustiu. Revenind, am vazut cum moare o lume. Am fost bulversat. Dar am avut sentimentul ca am facut ceva pentru ei. I-am înregistrat, am făcut un CD, un concert. Le-am daruit și eu ceva din tot ce-am invatat de la ei.  


Componenta Trei Parale: 
Florin Iordan (fluiere, cobză) este etnomuzicolog la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. A întreprins numeroase cercetări de teren în diferite regiuni ale României lucrând cu mulți muzicieni de tradiţie orală. A participat alături de Speranţa Rădulescu şi Costin Moisil la realizarea ultimelor 21 de CD-uri ale seriei « Ethnophonie » (serie de Cd-uri de muzică tradiţională editată de Muzeul Ţăranului) şi a organizat numeroase concerte, festivaluri de muzici tradiționale. A întemeiat în 2003 grupul Trei parale și este principal răspunzător de concepția artistică a acestuia.  

Daniel Pop (voce, fluiere, percuţie) lucreză ca învăţător. A urmat şcoala de muzică din Baia Mare. A învățat apoi să cânte din fluier, blockflote și diverse instrumente de percuție. A participat la ateliere şi tabere dedicate fluierului sau percuţiei. Este interesat în egală măsură de muzicile vechi, scrise sau tradiţionale dar şi de reinterpretările moderne şi fuzionale ale acestora. A activat de-alungul timpului și în alte formații: Lyceum Consort, Truverii, etc. 

Mihai Balabaş (vioară) Este muzician liber profesionist. A absolvit Universitatea de Muzică Bucureşti şi este implicat în proiecte muzicale foarte diferite: muzică clasică, muzică contemporană, world music, etc. Il puteti asculta si cu formatia de rock metal Bucium. 

Beatrice Iordan (cobză) este de formaţie actor păpuşar. Lucrează Muzeul Ţăranului Român în cadrul Atelierului de Creativitate, unde realizează diverse activități pentru copii. Realizează artă decorativă în principal de inspiraţie tradiţională şi bizantină. A înființat în 2012 compania de teatru pentru copii Hopa Trop. 

Formaţia Trei parale este un grup revivalist bucureștean, ce face uz de o documentare minuţioasă în domeniul culturii muzicale tradiţionale. Un rol important în acest sens îl are Florin Iordan, etnomuzicolog în cadrul Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti și conducător al formației. De asemenea, în alcătuirea repertoriului sau conturarea stilului interpretativ, membrii formaţiei se bazează pe folosirea unor modalităţi de cunoaştere cum ar fi expediţiile prin sate şi lucrul cu diverşi muzicanţi bătrâni, audierea unor înregistrări vechi de teren realizate de Constantin Brăiloiu sau Bela Bartok, documentarea din diverse volume de folclor muzical, studiul unor transcripţii de secol al XIX-lea (A. Pann, G. Ucenescu, D. Vulpian, etc.).  



Grupul foloseşte instrumente vechi aproape dispărute în mediul tradiţional şi puținfolosite în lumea contemporană urbană: diverse fluiere (fluierul ciobănesc, cavalul, fluierul fără dop, fluierul gemănat, tilinca), cobza, viela, drâmba, diverse instrumente de percuţie (toba, vuva, daireaua). Formația lucrează în paralel la câteva proiecte diferite de reconstituiri muzicale.  

Proiectele muzicale Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea Primul proiect asupra căruia grupul Trei Parale s-a concentrat poartă numele Bazar. Acesta este o încercare de a reconstitui muzica veche românească, muzică ce s-a cântat la curţile boierilor din Moldova şi Muntenia începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea şi mergând până la mijlocul veacului al XIX-lea. Viaţa de curte boierească răzbate în muzica epocii, ea fiind creatoarea unui repertoriu savuros şi totodată consistent. Din acest program grupul a publicat 2 CD-uri: Bazar și Bazar II. Cântări din veacul al XIX-lea. 




Ciobanul care și-a pierdut oile 

Ciobanul care și-a pierdut oile dorește să renască sonoritățile deosebite și puternice ale lumii vechii țărănești. Programul este o încercare de a regăsi muzicile pierdute ale Românei rurale prin doine, balade, cântece pastorale și melodii de joc. Membrii formației vor cânta la felurite fluiere, simple sau mai speciale: (caval, tilincă, fluier gemănat) la cimpoi, drâmbă, țiteră, cobză, contră, gordună, dobă. O parte a acestui program a fost publicată pe CD-ul Ciobanul care și-apierdut oile (2015) Drumul Levantului. Cântări și improvizații din Balcani și Orientul Mijlociu Cel mai proaspăt proiect al grupului își propune o călătorie sonoră din Carpații până în Orientul Mijlociu. 

Lăsând la o partea scrupulozitatea specifică celorlalte proiecte, 

membrii grupului explorează liberi sonoritățile ornamentate ale Bizanțului. Balade vitejești și alte cântări Repunerea în circuitul muzical a baladelor reprezintă o misiune provocatoare pe care Trei parale a hotărât să și-o asume. Cu aceste cântări pătrundem într-o lume vitejească, aflată în conflict cu Imperiul Otoman sau suntem martorii unui conflict intern între Miu Haiducu și Ștefan Vodă. 


 

Scurt CV Grupul a participat în ţară la numeroase festivaluri medievale (Sighisoara, Mediaş, Braşov, Iaşi, Suceava) şi de muzică veche (Bucureşti, Miercurea Ciuc), la festivaluri de jazz (Green Hours International Jazz Fest) şi world-music (Sibiu) şi la festivaluri dedicate muzicii clasice (Festivalul muzicii româneşti, Filarmonica Iasi). De asemenea formaţia a participat la câteva festivaluri în străinătate: Hradne Huky Banska Bystrica, Slovacia 2017 si 2016, London Book Fair 2014, Europe in Langenfeld, Langenfeld, Germania 2013, The Culture of Peace Festival, Tel Aviv-Israel 2012, Kocsonya Fesztival, Miskolc-Ungaria 2012, Intercultural Art Dialogues Days, Istanbul-Turcia 2011, DUNA PARTY, Budapesta-Ungaria 2011, “Mikołajki Folkowe” International Folk Festival Lublin-Polonia 2010. Muzica formației este prezentă pe coloana sonoră a unor filme ca Aferim! (2015) sau Chira Chiralina (2014). 


VEZI din seria de interviuri despre creatie si inspiratie:

PRIMA PARTE a interviului cu Cristina Bălan

Despre provocarile, inspiratia si cultura Vocii Romaniei, Cristina Balan, partea a II-a


Si seria de VIDEOinterviuri cu Florin Dumitrescu, textierul de la Sarmalele reci si Directia a V-a.

PARTEA INTAI-reteta hit-ului
CREATIILE Dac-ai sti si Telefonul nu mai sună.

 






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.














2752 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by