„M-am trezit într-o dimineață, la 4, cu urlete și amenințări de sinucidere. Era un tip, destul de tânăr, care pierduse mulți bani la sala de jocuri de la parter”, povestește un bucureștean care locuiește în zona Nerva Traian. Nu trebuie să faci mari eforturi pentru a găsi astfel de situații. Bucureștiul are grijă să ți le scoată în drum, oriunde te-ai afla.
România ar avea cam 15 mii de agenții cu aparate de tip slot machines şi 10 mii de agenţii de pariuri, potrivit Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), citat de Libertatea. Asta ar însemna că avem o agenţie de jocuri de noroc la 600 de persoane.
De asemenea, pe hârtie am avea 100 mii de dependenți de jocuri de noroc, dar realitatea este cu siguranță mult mai cruntă. Iar medicii psihiatri transmit că pacienţii dependenţi de jocuri de noroc au nevoie de susţinere, dar şi de medicaţie timp de trei - șase luni.
La o plimbare prin București, îți dai seama rapid că acest lucru este imposibil.
Odată ce ai căzut în patima jocurilor de noroc, îți va fi extrem de greu, dacă nu imposibil să renunți la ele, din moment ce sălile de jocuri sunt peste tot: de la ieșirea din scara blocului, la 20 de metri de biserica la care mergi sau de grădinița la care-ți lași copilul, în imediata apropiere a școlilor sau liceelor, au înghițit la propriu marile intersecții din oraș sau chiar bulevarde întregi.
Acolo unde se întâmplă să lipsească sau să aibă o prezență mai timidă în oraș, există numeroase panouri publicitare care să-ți amintească unde trebuie să mergi pentru a pune un bilet sau pentru a mai „da o gheară”.
Oricine merge să facă piața la Obor și va trece prin intersecția de aici va putea observa cum 99% dintre reclamele de pe blocuri sunt la jocuri de noroc.
Obor. Fotografii de Gruia Dragomir
Și nu doar atât, întreaga intersecție e înghițită de săli de jocuri de noroc sau case de pariuri sportive. Sunt șase astfel de săli de jocuri de noroc pe doar una dintre părțile intersecției.
De fapt, mai mult de jumătate din Calea Moșilor este un mic Las Vegas. Ai sală de jocuri de noroc lângă sală de jocuri de noroc, iar între ele se află și alte afaceri care să ajute în situații criză, cum ar fi agențiile de amanet, agențiile de easy credit sau casele de schimb valutar.
Acolo unde ele lipsesc, se află o shaormerie, un sex shop, un Mega Image sau alte afaceri, care par ca nu se potrivesc deloc în peisaj, cum ar fi un magazin cu haine pentru copii, la nici 10 metri de un sex shop și o casa de pariuri.
O altă mare intersecție înghițită de săli de jocuri de noroc este Diham, aflată la granița dintre Sectorul 3 și Sectorul 2. Aici întâlnim și două situații, pe cât de aberante, pe atât de revoltătoare.
Pe partea cu Sectorul 2 avem o sală de jocuri de noroc, un amanet și o casă de pariuri fix lângă un loc de joacă pentru copii, la o distanță de nici trei metri.
Pe partea cu Sectorul 3 avem o sală de jocuri de noroc și una de pariuri sportive în imediata apropiere a unei grădinițe, la nici 20 de metri distanță.
O situație similară se află și în intersecția Baba Novac cu Nicolae Grigorescu, unde în complexul de lângă blocul Potcoavă se află o sală de jocuri de noroc și o casă de pariuri chiar lângă biserica de acolo, iar în spate se află două grădinițe și Școala Gimnazială Alexandru Ioan Cuza.
Sala de jocuri este la 20 de metri de biserică, in complexul comercial de lângă blocul Potcoava
„Faptul că săli de jocuri de noroc apar lângă școli, licee duce la posibilitatea ca tinerii să meargă acolo imediat înainte sau după program, eventual chiar și în timpul programului școlar. Situația asta nu ar fi problematică dacă sălile de jocuri de noroc le-ar interzice să intre, cum spune legea, însă cel mai probabil nu există vreo astfel de reținere”, îmi spune sociologul Dani Sandu.
Îl întreb și dacă nu cumva aceste alăturări și invadări ale spațiului public nu ajung să normalizeze jocurile de noroc în rândul tinerilor.
„Tinerii sunt în mod special vulnerabili la acest tip de schimbare de norme sociale, de normalizare a jocurilor de noroc pentru că percepția că este o activitate în regulă vine la pachet cu un obicei de a juca în mod recurent.
Bulevardul Basarabiei, pariuri și medicamente. FOTO: Gruia Dragomir
Astfel, jocurile de noroc nu mai sunt ceva „de încercat” când te simți norocos, ci devin un hobby, ca un fel de activitate de destindere - ceea ce duce în marea majoritate a cazurilor la pierderi foarte mari de bani pe durata vieții, la comportamente de risc, la incapacitatea de a economisi bani etc.
Există mai multe studii sociale ce arată că apropierea școlilor de săli de jocuri de noroc aduce o scădere semnificativă a timpului petrecut în școală de către tineri, ceea ce duce fără excepție la un capital uman mai puțin dezvoltat”, îmi clarifică Dani Sandu.
În multe dintre sălile de jocuri de noroc ești întâmpinat cu băutură gratis, atâta timp cât joci, iar asta face ca multe dintre zonele în care acestea funcționează să devină zone de evitat, de ocolit, pentru că altfel riști altercații sau tot felul de abuzuri.
De exemplu, Roxana (28 de ani) îmi povestește cum în cartierul Drumul Taberei nu s-a simțit niciodată amenințată.
„Cu toate astea, există un spot care-mi trezește un oarecare disconfort atunci când trec prin fața sălii de jocuri de noroc situată între o cofetărie și un second hand de pe Bulevardul 1 Mai, chiar la intersecția cu Strada Sibiu.
Anxietatea crește mai ales când știu că trebuie să merg undeva seara și poate că fix atunci port o fustă prea scurtă (sau nu) pentru domnii proptiți strategic în fața păcănelelor care scuipă semințe, beau bere la pet și judecă femeile trecătoare, făcând comentarii sexiste, deplasate și nesolicitate însoțite de gesturi grobiene.
Mi-ar plăcea să nu mai existe genul acesta de întreprinderi, care dau ocazia clienților de sex masculin să fiu catalogată drept o pradă ușoară și să se deschidă orice altceva în locul caselor de pariuri.”
Sala de jocuri de noroc pe care o pomenește Roxana este deschisă la câțiva metri și de un club de seniori din Sectorul 6, un alt grup vulnerabil atunci când vine vorba de păcănele.
Și la intersecția Baba Novac cu Mihai Bravu găsesc la parterul unui bloc că spațiile comerciale de aici sunt împărțite între două bănci, două case de pariuri și o sală de jocuri de noroc.
De asemenea, descopăr total întâmplător că pe un teren de fotbal de pe Maior Coravu destinat copiilor, la doi pași de Arena Națională, apar și reclame la o casă de pariuri.
„Numărul mare de case de pariuri/săli de noroc schimbă normele sociale. În general, în societățile dezvoltate există norme sociale destul de puternice împotriva jocurilor de noroc, adică oamenii asociază acest tip de loc cu ceva indezirabil, neplăcut, care semnalează slăbiciune etc.
Și în România existau aceste norme destul de puternice, în special ca urmare a comunismului și a perioadei de la începutul anilor '90. În România, aceste norme sociale anti jocuri de noroc vin și pe filiera creștin-ortodoxă.
În momentul în care apare o abundență a acestui tip de locuri, normele sociale se modifică, iar oamenii încep să creadă că jocurile de noroc nu sunt ceva neapărat de evitat; pentru că sunt foarte răspândite, devin mai acceptabile social, mai puțin înspăimântătoare”, îmi explică sociologul Dani Sandu despre impactul pe care-l are această invazie asupra mentalului colectiv.
Dristor, Las Vegas. FOTO: Gruia Dragomir
Nerva Traian este un alt bulevard pe care dacă-l iei la pas găsești o puzderie de săli de jocuri de noroc și case de pariuri. Există un bloc care are la parter două săli de jocuri de noroc, două bănci și o farmacie.
Aici locuiește și Andrei (39 de ani), care-mi spune că nu există săptămână în care să nu existe un scandal în jurul acestor săli de jocuri de noroc.
„M-am trezit într-o dimineață, la 4, cu urlete și amenințări de sinucidere. Era un tip destul de tânăr care pierduse mulți bani la cazinoul de la parter și făcea scandal, se pusese pe jos pe stradă, să-l calce mașinile… din fericire, la ora aia nu treceau prea multe și l-au evitat până a venit poliția și ambulanța.
În altă noapte, s-a iscat o bătaie între două grupuri care au ieșit din celălalt cazinou de la parter. Erau vreo zece indivizi care-și cărau pumni și se înjurau și aruncau unii în alții cu ce prindeau în mână. Până a venit poliția s-au evaporat. Când am ieșit dimineață să duc copilul la școală, pe jos încă erau pete de sânge.
În altă dimineață am găsit vomă pe mașină, sigur tot cineva de la cazinouri, că e plin de drogați la ele. Am început să ne gândim că poate ar fi o idee bună să ne mutăm, că tot bulevardul e așa. Nu vreau ca băiatul meu să ajungă să creadă că e normal să mergi la păcănele și în astfel de locuri, oricum colegii lui joacă la păcănele de pe telefon, că acolo e ușor să zici că ai 18 ani, chiar dacă nu ai”, povestește Andrei.
Apropo de mutatul din București pentru a scăpa de invazia sălilor de jocuri de noroc, îl întreb pe sociologul Dani Sandu dacă Bucureștiul este un oraș atipic din acest punct de vedere.
„În orașele mari din vestul Europei, chiar și în cazurile rare în care săli de pariuri există în cartiere rezidențiale, acestea sunt deseori mascate, sunt prezentate mai puțin ostentativ, tocmai pentru că localnicii sunt din principiu reticenți la astfel de spații și activități - ceea ce înseamnă că: unu, localnicii s-ar împotrivi apariției unui spațiu de jocuri de noroc și, doi, localnicii ar privi cu suspiciune și dezaprobare pe oricine (mai ales cineva din cartier) este văzut mergând în acest loc.
Un motiv suplimentar pentru care aceste jocuri au prins atât de bine în București este legat de inegalitatea socială foarte ridicată (și generalizată) din oraș.
Deși este cel mai bogat oraș din România de departe, în București locuiesc și foarte mulți oameni săraci, cu puțină educație și cu perspective limitate de viitor. Fiind totuși expuși la bogăția foarte mare a unui segment prosper de cetățeni, apare deseori dorința de a ajunge la același nivel de bogăție rapid, prin scurtături - iar jocurile de noroc sunt cel mai clar exemplu de scurtătura de acest tip.
Un om sărac, fără perspective de a se îmbogăți prin forțe proprii, expus la bogăția celor din jur, va crede că „i se cuvine" să fie și el mai bogat, mai bine, deci va avea impresia că șansele sale de a câștiga (la loterie, la pariuri, păcănele etc) sunt mai mari decât sunt ele de fapt. Și atunci va încerca, tot timpul, cu orice bani găsește, să obțină ce „i se cuvine” și lui”, spune el.
În ceea ce privește soluția găsită de autorități, proiectul de lege care mută sălile de jocuri de noroc în afara orașelor, la periferie, care a trecut de Senat, Dani Sandu spune că nu ajută deloc.
„Discuția actuală despre mutarea sălilor de pariuri și a păcănelelor în afara zonelor centrale din orașe nu ajută la a rezolva de fapt problema, tocmai pentru că face mai disponibil acest gen de viciu tocmai oamenilor cei mai predispuși să fie săraci și fără perspective de creștere, care inevitabil vor fi mult mai prezenți în zonele de periferie decât în centru.
Diferența ar fi că nu ar mai exista la fel de multe săli de jocuri de noroc unde trăiește clasa de mijloc, deci nu ar mai fi atât de multă critică publică, la fel de mult scandal și la fel de multă presiune pe politicieni. De fapt, această lege este una cât se poate de cinică.”
3
13
