Am avut parte de un super-eveniment in weekend, invitati fiind la petrecerea de inceput sau final de an, pentru una din firmele importante din tara. Pe langa grupul nostru de interese, am avut parte, ca-"colegi" si de trupa Directia 5. Buun, ne-am zis, frecandu-ne mainile in sens invers al acelor de ceasornic, stiind ce se asteapta si/sau intampla.
In drumurile noastre in tara, am intalnit un loc, in care Directia e binevenita de cateva ori pe luna. Fara exagerari. Daca treci prin Cluj, fie ca poposesti la Diesel sau Karma, nu se poate sa nu dai de Marian & Co, macar de 3-4 ori. Ei, ne intrebam cum de e posibil. Si de ce atat de des? Nu doar dintr-o usoara invidie pe care o recunoastem, dar si dintr-o curiozitate. Prima intalnire, hai sa ii spunem accidentala a noastra, s-a petrecut tot la Cluj cu ocazia unui eveniment caritabil. Dupa ce ne-am prestat activitatea socio-profesionala, a venit randul Directiei.
Pe la finalul ultimei noastre melodii, Cristi Enache, apare pe scena, agitand frenetic tamburina, incercand si reusind sa tina pasul cu noi. Ne-a uimit putin miscarea, apoi ne-am bucurat vazand ca sunt artisti, cam pe aceeasi lungime de unda cu noi. Cantecul nostru s-a apropiat de final, Directia fiind urmatoarea la rand. N-am apucat sa ne dam jos de pe scena, ca Marian, ne-a obligat sa facem cale intoarsa, anuntant publicului prima colaborare, live, on-stage, a Directiei si Ca$$ei. N-are sens sa spun ce a iesit, spun doar ce am simtit noi. O cantare memorabila.
Ei, acum revenind la weekendul trecut, petrecerea companiei ne-a adus din nou impreuna. Avand ocazia sa stau in spatele lor, in timpul concertului, am putut sa ii privesc mai de-aproape, sa imi dau seama care e magia trupei. Pot folosi cuvantu asta, pentru ca, nedeclarandu-ne fani ai erosului popular transpus in cantece pop-rock, am devenit fanii Directiei 5. Da, chiar daca Leonard e fanul Directiei de pe vremurile lor de "studentie". Ma uitam la Marian cum se imparte intre chitara bass si clapele aflate pe scena, cum o face bine, curat , fara scapari, calculat ca un chirurg care isi umezeste bisturiul si taie la precizie de micron.
Il priveam pe Damalan, cum se joaca pe griful chitarii, reusindu-i toate combinatiile posibile, demonstrand ca e un chitarist desavarsit. Nici baschetbalistul dinamovist, "ascuns" in spatele tobei, nu era mai prejos, la un moment dat cooptandu-l si pe Bogdan, surprinzandu-l pe Sorel si facandu-l sa dea o mana de ajutor. Dar cel mai implinit de ce face mi s-a parut Enache. Fanul Directiei de pe cand solistul era Tony Seicarescu, Enache are flerul necesar de a ajuta tot ce inseamna femeie din public, sa dea ochii usor peste cap si sa accelereze din gene. E un truc pe care l-as invata si eu. Dar la repertoriul nostru.. :)
M-am declarat fan Directia 5. Ne-am declarat fani. Am priceput acum de ce sunt atat de bine primiti la Cluj, Oradea sau celelalte orase. O trupa profesionista, matura, cu un sound excelent. Cu oameni dedicati de ani de zile. Cu perfectionismul dus la extrem, cu cantece invatate pe de rost, cu playlist ales pe spranceana la fata locului. Un band desavarsit, la acelasi nivel cu una "de-afara".
