Am luat bilet la clasa intai. Pana la Bucuresti fac cam 14 ceasuri si vreau sa stau comod. Intru in compartiment. Sase locuri, curatel, dar plin de patratele de lemn lipite peste peretele compartimentului, ca sa acopere probabil gauri sau suprafete plesnite. Butoane (manere) blocate, geamuri care se deschid dificil si fireste, nicio priza. Intreb nasul daca gasesc in tot trenul o priza la care sa imi incarc laptopul, scrie Dan Popa pe blogul sau.
“Desigur, la clasa a doua. Doua vagoane mai jos”, zice.
Ma duc mai intai in inspectie. Nu-mi vine sa cred, cand ajung. Compartiment pentru biciclete, cu rastel modern, compartimente tot de cate 6 locuri, prize functionale in compartiment. Fireste, ma mut la clasa a doua fara niciun regret. Vine un alt nas. Ii intind biletul. “Pai aveti dincolo, la clasa intai, zice mirat. Da, dar “dincolo” nu am prize. Aici am. Sunteti sigur ca nu ati incurcat placutele cu clasa vagonului? Rade zgomotos, imi restituie biletul si pleaca.
Daca ar exista si o clasa inferioara, probabil ca as avea si free net. Chiar, cu marfarul cum o fi?
Citeste si comenteaza peblogul lui Dan Popa.
