- Stii ca prin desen poti sa-ti cunosti mai bine copilul?
- Cum comunici cu acesta?
- Cat intri in jocul sau?
- Cat il asculti si cat reusesti sa te faci ascultat?
Worskshopul de sambata, 14 noiembrie
- au participat parinti si copii intre 5 si 12 ani
- programul a fost: 15:30 - sosire, incalzire, pregatire
- 16:00 - workshop de “lucruri simple” pentru parinti si copii
- 17:00 - parintii discuta cu Dana Papadima
- copii au mers la distractie.
Nota redactiei:
- Puneti intrebari pentru Dana Papadima prin formularul de comentarii de la sfarsitul articolului.
- Dana Papadima va raspunde intrebarilor primite de la cititori, in fiecare seara, in perioada 11 noiembrie - 16 noiembrie
- Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.
)
acum intrebarea:
in ce masura dorintele "simple" ale copiilor le apartin si in ce masura le sunt induse de catre figuri paterne sau comportamente mimetice implicand alti copii de varste apropiate?
(cand spun "dorinte simple" ma refer maidegraba la afinitati si preferinte decat la nevoi directe).
Ma puteti sfatui ce sa fac am un baietel de 8 ani si 3 luni in clasa a II a care este plin de energie, ii place la scoala, e cam distrat uita ce teme are aseara mi-a zis ca are la matemeatica de facut 11 pagini dintr-o culegere.II place sa scrie, sa citeasca , sa faca la matematica. Nu stiu cum sa procedez sa fie mai resonsabil , sa fie atent nu numai la colegii lui de clasa ci si la invatatoare , nu doarme si facem si ginastica medicala pentru un omoplat iesit inafara tinut incorecta la masa, lectii , etc.
Nu pre are amici decat un coleg la scoala desi este sociabil.
va multumesc
Va multumesc
Tot ce descrieti despre baietelul domneavoastra de clasa a II-a dovedeste ca se incadreaza in cea mai buna dintre normalitati: multi parinti v-ar invidia macar pentru faptul ca ii place la scoala, ce sa mai vorbim de cele 11 pagini din culegerea de matematica la clasa a II-a... evident, puteti sa-l responsabilizati mai mult, dar toate acestea se vor produce in mod firesc o data cu timpul si pe masura ce dumneavoastra va veti preocupa de depistarea acelor activitati care sa-i placa.
Are un prieten la scoala? E foarte bine, probabil este genul de copil mai degraba inclinat spre o relatie profunda.
Multumesc pentru oportunitatea de a dicuta cu dumneavoastra via hotnews.ro
intrebarea 1: Care este un top 3 al cartilor pe care fiecare parinte trebuie sa le citeasca pentru a fi un parinte mai bun.
intrebarea 2: Petrec putin timp cu copilul meu, dar atata cat este as vrea sa fie de calitate maxima. Exista un ghid de bune practici sau doar bunul simt?
Va multumesc!
O zi buna!
2. majoritatea parintilor se plang de putinul timp pe care il au la dispozitie alaturi de copiii lor; tocmai de aceea, in ragazul pe care il aveti (serile si in weekend) bunul simt este cel mai bun ghid...
- "Cat intri in jocul sau? Cat il asculti si cat reusesti sa te faci ascultat?"
Daca zic ca "peste 75%" e bine? Cam "cat" ar fi raspunsul corect? "Cat" din ce, raportat la ce? Cam care ar fi competenta ceruta celui care da raspunsul (poate sa raspunda la intrebare?)? Dar a celui caruia i se raspunde (raspunsul ii este suficient? intrebarea este cuprinzatoare?)?
- "Stii ca prin desen poti sa-ti cunosti mai bine copilul?"
Da, am auzit si eu de teste psihologice pe baza desenului, facut sau nu de cel testat. Si m-am gandit si eu prin anii '80 ca cineva s-o fi gandit 40 de ani mai devreme ca ar putea fi aplicat si copiilor. Ce te faci cand ai un copil care deseneaza "indescifrabil" sau deloc, dar totusi inteligent, normal si la locul lui? Este "totusi" o problema?
Mi-e teama ca nu as fi un interlocutor prea comod.
Am un copil de 8 ani ,este in clasa a II a si avem o problema -scrie foarte incet la scoala nu reuseste sa se tina de colegii lui ,am incercat si cu recompense si cu pedepse dar rezultatul e acelasi ,picteaza literele si cifrele sau ii fug gandurile in alta parte.De altfel stie sa citeasca si sa scrie ,lucreaza si la matematica,dar nici una din aceste activitati nu o face cu placere.Am discutat si cu doamna invatatoare iar raspunsul dansei a fost :doarme cu stiloul in mana sau picteaza literele.Ce ma sfatuiti sa fac?Cum sa procedez?E cazul sa consult un psiholog?
Multumesc
Primii doi ani de scoala sunt tocmai de aceea ganditi ca sa armonizeze ritmul si stilul de lucru al copiilor. Nu are rost sa va faceti prea multe probleme, copilul nu gaseste inca nici o placere in caligrafierea cuvintelor. Citi dintre noi au facut-o cu pasiune din prima? Cand isi va da seama la cate ii foloseste scrisul si isi va automatiza scrierea, va depasi aceasta faza, atit de tipica baietilor. Nu cred ca e cazul sa consultati un psiholog pentru atat.
As dori sa stiu daca este posibil sa participam chiar daca suntem mai mici de varsta. Mentionez ca baietelul are o inteligenta peste medie ( la 2 ani si jumatate reproducea pagini intregi de povesti), are preocupari peste varsta lui ( 3 ani si sapte luni) si as fi foarte interesata sa aflu noutati in ceea ce priveste imbunatatirea comunicarii cu copilul. Pentru moment merge la o gradinita de stat, dar ma intereseaza foarte mult sa-i valorific timpul liber la maxim.
O zi buna
exemplificarea, repetarea, revizuirea naturala comportamentului.
E bine sa mergeti impreuna sa alegeti o olita din magazin, si chilotei pe care ii va alege tot el - acestea in urma unor discutii pe care le aveti cu copilul pentru a-l pregati psihologic (incluzand si folosirea unor carticele cu copii care stau pe olita sau gasiti diverse videoclipuri pe site-uri dedicate, chiar si pe youtube-tastati "potty training"). Odata cumparata, olita trebuie lasata in camera lui de joaca, pentru ca el sa se poata obisnui cu ea si s-o foloseasca in diverse moduri in joaca lui. Daca ii place sa se deghizeze sau sa poarte diverse costume, puteti sa ii oferiti chiloteii cumparati de el, "chilotei de baiat mare" sa ii poarte prin casa, in acest mod renuntand pentru perioade scurte la scutec. In momentul incare se intampla sa ude chiloteii fara avertisment (fara sa spuna ca vrea la olita), atunci ii puteti explica faptul ca daca nu anunta
din timp ca are nevoie de olita, se uda si ii este frig. De asemeni puteti citi povestile preferate in timp ce sta pe olita- nu uitati sa il laudati pentru faptul ca o accepta si sta pe ea.
am un baietel de 6 ani si 8 luni,este in clasa a I a si prefera joaca cu papusile ,se joaca tot asa de bine si cu jucarii de baietel dar de multe ori prefera papusile,acest lucru se intampla de cand erea mic am crezut ca inintand in varsta se va schimba, la scoala intra mai mult in jocul fetelor ii place mai mult compania lor ,sincer ma ingrijoreaja putin credeti ca este o problema ? va multumesc anticipat pentru raspuns
As vrea sa va intreb cum pot rezolva problema pe care o am cu baietelul meu de 6 ani: de cand era mic si chiar si acum nu vrea sa manance singur decat dulciuri si cartofi prajiti cu ketchup. Ca sa manance si ceva sanatos trebuie sa fug dupa el cu mancarea prin casa, sa-l hranesc, sa-l pacalesc cu mici trucuri, altfel poate sta nemancat toata ziua. Mi-e teama ca daca incetez sa mai insist cu mancarea sanatoasa asteptand sa ceara el nu va mai primi vitaminele si mineralele necesare pentru procesul de crestere, dar imi dau seama si ca gresesc hranindu-l pana la varsta aceasta...
Desi subiectul pe care il abordati este marginal discutiei noastre, cred ca sint in masura sa va sugerez un raspuns, bazindu-ma pe experienta de parinte, a mea si a apropiatilor mei: sfatul meu este ca pentru o vreme sa indepartati din casa tentatiile periculoase, cel putin in cantitati mari; altfel, cata vreme copilul dumneavoastra nu este supraponderal, poate sa se delecteze, din cand in cand, cu mancarurile preferate; in afara de asta, sunt convinsa ca sunt nenumarate feluri de mancare (inclusiv dulci) gustoase si sanatoase cu care sa puteti sa-l atrageti.
Fugitul cu mancarea prin casa, inclusiv trucurile si negocierile le-am practicat si eu (ceva imi spune ca nu suntem singure...) din disperare ca fetita mea va ramane subnutrita. N-a fost asa. In cativa ani, copilul meu a invatat sa aprecieze gustul multor alimente pe care le repudia inainte. Cu unele "fixuri" a ramas pana in ziua de astazi. cine nu le are? In fond, si gustul mincarii este tot o chestiune de educatie...a gustului.