Eu cred ca exista doua feluri de turisti: cei pe care ii fascineaza lumea si vor s-o cuprinda pe toata, asa ca gonesc prin locuri diferite an dupa an, excursie dupa excursie, si cei care sint vrajiti de un loc anume si se intorc mereu la el, ca la o veche iubire.
Alina si cu mine facem parte din a doua categorie, asa ca de vreo patru ani, in masura in care ne-o permite buzunarul, mergem cu incapatinare la Marea Adriatica, in Croatia. Croatii au peste o mie de kilometri de coasta, citeva sute de insule si insulite, zeci de orase si mii de satulete, asa ca nici daca ne-am muta acolo (si n-ar fi deloc o idee rea!), n-am reusi sa vedem vreodata intreaga Hrvatska.
Pentru un plus de politete si stil italian, se poate merge in Peninsula Istria. Pentru un plus de frumusete, dar si de balcanism, se recomanda Dalmatia. Si insulele dalmate. Drumul e destul de lung, dar merita.
Drumul (tren sau masina?): Din Timisoara, pe autostrada, prin Beograd si Zagreb, dureaza vreo douasprezece ore. Asta o stiu de acum trei-patru ani, cind am fost dusi de niste prieteni. Atunci am vazut ca in lumea reala se pot construi autostrazi. Nu e un mit: chiar se pot construi. Croatii au facut unele impresionante, cu tuneluri de peste un kilometru, sapate prin munte. Si cu mai putini bani decit au dat romanii ca sa nu faca nici o autostrada. Habar n-am cit costa benzina la o mie de kilometri, dar nu cred ca foarte mult. In Croatia se mai platesc si niste taxe (modice) de autostrazi.
Cu trenul e mai clar: douazeci de ore din Budapesta. Aici se adauga si drumul din Romania (oriunde ar fi) pina in Budapesta. Daca mergi din Timisoara spre Rijeka (fost Fiume) sau spre Split (fost Spalatum), pleci dimineata si ajungi dimineata, asadar dupa aceea ai o zi-lumina la dispozitie ca sa iti gasesti cazare. Nu platesti decit biletul de tren: in jur de 150 de euro de persoana.
Se poate rezerva un loc dinainte, dar noi n-am facut-o niciodata. Am rezolvat totul direct la fata locului, unde localitatile turistice (adica toate localitatile de pe coasta) sint impinzite cu anunturi care spun ￢SOBE￢. Eventual ￢SOBE / ZIMMER￢, caci in croata soba inseamna ￢camera￢, iar germana e prima limba straina vorbita de localnici. Pierde vertiginos teren in fata englezei, dar inca mai domneste. Soba pentru noi a fost si anul trecut, ca si acum doi ani, un apartament cu balcon, camera si bucatarie separate. Si cu intrare separata. 35 de euro pe noapte. Pentru doua persoane, dar puteam fi si trei sau patru. In plin sezon preturile urca in locurile mai pretentioase pina la 40-50 de euro pe apartament. In alte locuri si in alte perioade se pot gasi si cu 20 de euro. Ba chiar si cu mai putin.
Locurile: Am fost anul trecut pe insula Hvar (grecii ii ziceau Pharos), in orasul Hvar. Am ales si am cules, fiindca orasul Hvar e cea mai scumpa localitate de pe insula. Atunci nu o stiam, dar am invatat repede. Eram in asa-zisul extrasezon (dupa 1 septembrie), insa croatii de pe insula Hvar nu cred in extra-sezon.
Cazarea a fost ￢doar￢ 35 de euro pe noapte (extra-sezon, totusi!). Primul prinz a costat 50 de euro pentru doua persoane. Un singur fel de fiecare, plus o sticla de Cola. Ulterior am gasit si locuri mai accesibile, dar nu satisfacatoare: minimum 25 de euro un prinz de doua persoane. Dar mai degraba 30. (In zona Rijeka, in Opatija, cu doi ani in urma, fusese mult mai ieftin, iar mincarea era mult mai buna.) Si acolo unde mincarea e scumpa, nici bautura nu e ieftina.
Orasul Hvar e de fapt un loc de fite. Pentru cine vrea sa calce pe unde au calcat Paris Hilton sau Jack Nicholson ori sa se intreaca in iahturi cu milionarii din Australia, SUA, dar mai ales cu cei din Croatia si Rusia, acolo e locul potrivit.
Altfel, insula Hvar e superba. Miroase a rozmarin si levantica. Orasul Hvar, scump-scump, dar frumos: a fost construit de venetieni si nu s-a stricat foarte tare. Daca mai mergem vreodata acolo, o sa incercam vreo localitate mai discreta ￢ si cel putin la fel de frumoasa. Am putea alege intre alte doua orasele: Stari Grad si Vrboska, supranumit ￢Venetia croata￢.
Oamenii: Dupa cum ti-e norocul. In orasul Hvar erau suficient de satui de turisti ca sa nu-si mai bata capul sa fie politicosi. Turistii tot vin gramada: insula e prea frumoasa ca sa o poata strica localnicii.
Acum exagerez: comparativ cu noi, sint cam la fel. Gradul de civilitate si amabilitate (fie ea si interesata) creste pe masura ce te apropii de Italia, desi nu prea inteleg de ce, fiindca italienii nu exceleaza la capitolele astea. Spre Dalmatia civilitatea si amabilitatea scad, dar regiunea e din ce in ce mai calduroasa si, parca, mai spectaculoasa, asa ca poti trece peste micile toane balcanice. Daca o fac americanii si englezii, de ce n-am face-o si noi?
Inca un lucru: in Opatija, adica in zona peninsulei Istria, existau dusuri si toalete gratuite pe plaja, la fiecare 50-100 de metri. Pe plajele din orasul Hvar nu exista nici dusuri, nici toalete, exceptind o portiune din plaja exclusivista, care era inchisa publicului. De ea beneficiau doar clientii citorva hoteluri de lux de alaturi. Au si croatii democratia lor.
Marea, plaja: Superbe. Doar ca nu prea exista nisip, ci doar pietre si pietricele ￢ atit pe plaja, cit si pe fundul apei. Alina si cu mine ne-am obisnuit repede cu pietrele care iti intra in sale cind faci plaja. Daca nu ne obisnuiam, puteam cumpara o rogojina sau saltea de burete, pe care croatii le vind chiar pe mal. In apa e bine, ba chiar aproape obligatoriu, sa porti un fel de papuci de cauciuc, ca sa nu iti ranesti talpile in pietre. In schimb Adriatica are cea mai limpede apa de mare pe care am vazut-o.
Obiective turistice: Depinde ce vrei sa vezi. Insula Hvar are citeva straturi de istorie: de la urmele lasate de navigatorii elini pina la clubul de fite contemporan Carpe Diem de pe debarcaderul orasului Hvar.
Piata venetiana. Biserici si manastiri. Fortareata spaniola. Manastirea franciscana. Si, desigur, cum drumul pina la insula trece prin orasul Split, era pacat sa nu fi vazut si ceva acolo: palatul lui Diocletian, superbul Corso splitan, cu superbele splitance (sau splitanite), vilele nobililor italieni, strazile medievale, cladirile renascentiste, muzeele si tot ce mai poate oferi un oras locuit de aproape doua mii de ani de autentici urmasi ai Romei.
Pret: In total, pentru zece zile de vacanta, am cheltuit aproximativ 1100 de euro (fara biletele de tren, pe care le-am cumparat inainte de a pleca, deci nu se pun). E drept ca: 1) eu m-am zgircit cit am putut si 2) am fost in Hvar la inceputul lui septembrie, cind, teoretic, sezonul turistic s-a terminat. Insa catamaranul care ne-a dus pe insula Hvar era ticsit de turisti. Cele zece zile au fost la fel de calduroase si de insorite precum zece zile de iulie adevarat. Noaptea, ce-i drept, mai puneam o haina pe noi.
Asa cum am zis, Croatia nu-i o destinatie extrem de ieftina ￢ mai ales in sezon. Totusi raportul pret-calitate mi se pare, in linii mari, rezonabil. In linii mici, Croatia e totusi costisitoare. Dar si tare frumoasa...
Citeste si comenteaza pe uichendist.ro.
