VIDEO Creatii ciudate ale muzicienilor americani / Piese cu un singur sunet, cantece care dureaza 0 secunde sau 600 de ani

de Cosmin Navadaru     HotNews.ro
Vineri, 3 decembrie 2010, 10:12 Life | Prin oraş

John Cage, cantand la un pian de jucarie
Foto: vinylrevinyl.com
Interpretari la piane de jucarie, sonate si preludii pentru piane "preparate" cu ciocane si cuie, piese in care artistul vine, se asaza la pian si sta timp de 4 minute si 33 de secunde fara sa prinda o nota, melodii de "0 minute, 0 secunde", cantece programate sa dureze 600 de ani, muzici create in functie de pozitionarea planetelor pe hartile stelare, spectacole in care pianul este "facut tandari", piese cu un singur sunet, "Einstein pe plaja" (opera de cinci ore in care publicul se plimba printre interpreti si in care fiecare spectator aude alte sunete), "Nixon in China" si "Dr Atomic" (opera despre Robert Oppenheimer, savantul care a creat bomba atomica) - sunt cateva dintre minunile oferite lumii muzicii de catre compozitorii americani ai secolului XX.

Avangardistul american John Cage (1912-1992) devine cunoscut in lumea muzicii in anii '50-'60. Era "un tip extrem de excentric. Canta inclusiv la un pian de jucarie si a tinut a sa-si faca si o pereche de pantofi personalizata, cu numele sau pe ea. A a inceput sa studieze cu Arnold Schoenberg, care i-a spus, dupa cateva lectii: "Mai bine fa-te altceva". El a persistat insa, considerand ca are foarte multe de spus in domeniul muzicii, dar nu al muzicii asa cum o vedea Schoenberg", a povestit compozitorul roman Dan Dediu saptamana aceasta, la Institutul Cultural Roman, in cadrul unei discutii despre muzica secolului XX.

"Dupa ce a scris "Sonate si Preludii pentru pian preparat" (pianul este modificat, adangandu-se cuie, saibe, ciocane si alte asemenea lucruri, care dau o sonoritate extrem de exotica pianului), a ajuns la redimensionarea tacerii in muzica si a hazardului.

Dar merge si mai departe si creeaza piesa 4'33'', care a constituit un mare scandal in momentul in care a fost pusa in scena. Pentru ca este o piesa la care pianistul vine la pian, se asaza si sta timp de patru minute si 33 de secunde fara sa prinda o nota, apoi pleaca. Exista o interpretare in trei parti a acestei lucrari de 4 minute si 33 de secunde, in care pianistul mediteaza, traieste fiecare parte, da pagina...

Cage a mers chiar si mai la extrema, realizand o lucrare care se intituleaza 0'0'', ce poate fi interpretata la orice instrument, de catre oricine.

 
Ce a reusit Cage sa aduca in conceptia componista este urmatorul fapt: compozitia nu se face numai cu sunete. Se poate face si cu zgomot.
 
 
Dan Dediu, compozitor
In anii '60-'70, el revolutioneaza aspectul aleatoric, al intamplarii in muzica. Are o lucrare pentru pian, in care sonoritatea rezultata este in fapt o transpunere a unor harti stelare pe hartia cu portativ. Cu alte cuvinte, ia o hartie cu portative transparenta, o asaza peste un atlas cu harta stelar, iar in locul unde este o stea, e o nota. Si se naste o muzica ce se poate canta si asa, si pe dos. Cu alte cuvinte, intamplarea este dubla, sonoritatea care va reiesi este una data de intamplare.

Cage nu se dezminte si creeaza aceste concepte muzicale, bazandu-se pa "Cartea schimbarilor" - "I-Ching", a chinezilor.

La un moment dat, a primit o comanda de la o primarie a unui oras din Germania, care implinea 600 de ani, sa scrie o piesa. A scris o piesa din 600 de note, pentru 600 de ani. Se canta un sunet pe an. Intr-un anumit numar de timp, pe o anumita orga, se canta sunetul respectiv. Cantecul se va termina peste 600 de ani".

In paralel cu John Cage a compus si Morton Feldman, care scrie numai muzica contemplativa in foarte redusa (de la piano in jos) si care poate dura foarte mult (asemenea concerte durau 4-5 ore in anii '60-'70).

"Era clar o impregnare a muzicii cu un stil original si ironic. Exista foarte multe povesti despre piesele lui Cage, exista si o piesa in care pianul este facut tandari. Ce a reusit Cage sa aduca in conceptia componista este urmatorul fapt: compozitia nu se face numai cu sunete. Se poate face si cu zgomot".

In America apare o reactie la muzica europeana creata "controlat". "Minimalismul american face tabula rasa cu aceasta extrema complexitate, cu apelul la toate procedeele matematice, propunandu-si sa faca o muzica simpla, enervant de simpla si cade in exact cealalta extrema. Influentele provin din muzica pop, din tehnicile Zen. Apare la inceputul anilor '60, cu La Monte Young, care scrie piese cu un singur sunet.

Steve Reich, Philip Glass si John Adams sunt ceva mai aplicati si apeleaza la o repetitie obstinata a unor fragmente muzicale elementare.

 
Repetitia in muzica nu este niciodata la fel, nu e ca in vizual. Urechea se adanceste. Exista un prag al perceptiei noastre. Daca repetam de doua ori, e foarte interesant; de trei ori - e si mai interesant; de patru ori - cam intelegem despre ce e vorba; de la a cincea oara - incepem sa fim agasati; a sasea si a saptea oara - deja nu mai primim multa informatie; a noua si a zecea oara - ne plictisim si nu o mai luam in seama. Insa dupa 4 minute de auzit acelasi lucru, se pare ca intram intr-un fel de rezonanta cu muzica respectiva, intr-un fel de transa. Corpul, urechea, mintea - se obisnuiesc cu acea repetitie. Este un fel de repetitie incantatorie. Din aceasta cauza, toate traditiile mistice se bazeaza pe repetitie: repetitia rugaciunii inimii, a mantrelor.
 
 
Dan Dediu, compozitor


Philip Glass este vestitul compozitor al operei "Einstein pe plaja", care dureaza 5 ore, cu o serie de repetitii. Este o opera la care nu stai locului, ci te plimbi printre interpreti, auzind lucruri fragmentare, o alta persoana aude altceva.

John Adams are opere vestite, ca "Nixon in China" si "Dr Atomic" (opera despre Robert Oppenheimer, savantul care a creat bomba atomica).

Dupa perioada de inflorire a Hollywood-ului, din anii '30 pana in '60, apare o criza, apar falimentele, se dizolva orchestrele. "Apar noi genuri, precum SF-ul si avem un mare compozitor de muzica de film, care incepe prin a fi compozitor de avangarda in '60" - John Williams. A creat muzica pentru aproape toate filmele lui Steven Spielberg (fac exceptie doar doua pelicule).

"In C" (In Do major) al lui Terry Riley "este primul opus de muzica minimala repetitiva din anii '60. Acest opus consta intr-o singura pagina, ce are 53 de fragmente: sunetele sunt repetate, in ordine, de catre fiecare interpret, de cate ori vrea interpretul respectiv, dupa care trece la urmatorul.

Daca avem patru interpreti si fiecare interpret repeta in jur de un minut acest fragment, cantecul va dura in jur de 45 de minute, pana la 53. Asadar, vom avea o transformare graduala a unui fragmente repetitive, o muzica ce se repeta si se schimba incet incet. Va diferi de la o interpretare la alta: caci ceea ce se intampla in 4 se poate interpreta si in 400".
 



Citeste mai multe despre   























3475 vizualizari

  • +2 (4 voturi)    
    Recidiva (Vineri, 3 decembrie 2010, 11:26)

    dragos [anonim]

    Vad ca recidivati intr-un domeniu pe care nu numai ca nu il stapaniti, dar despre care nu aveti nici macar o vaga idee. Si nici nu vreti sa va informati corespunzator. Cred ca cel mai bine ar fi sa scrieti despre altceva. Sau poate sa nu mai scrieti deloc...? Pentru ca, trecand peste continutul celor doua articole, stilul seamana foarte mult cu compunerile pe care le fac elevii mediocrii in scoala primara. Nimic nu se leaga, totul este o compilatie dezlanata din mai multe surse, mai mult sau mai putin pertinente.
  • +1 (1 vot)    
    639 (Vineri, 3 decembrie 2010, 13:10)

    Florin [anonim]

    Imi puteti spune va rog despre ce oras din Germania e vorba?
    • +1 (1 vot)    
      - (Vineri, 3 decembrie 2010, 13:30)

      dragos [anonim] i-a raspuns lui Florin

      Halberstadt
      • +1 (1 vot)    
        Merci Dragos (Vineri, 3 decembrie 2010, 14:22)

        Florin [anonim] i-a raspuns lui dragos

        Proiectul de la Halberstadt a fost initiat in 2001. Organ2/ASLSP e o piesa mai veche, scrisa pentru pian. La Halberstadt e cantata de o orga...
  • +4 (4 voturi)    
    :) (Vineri, 3 decembrie 2010, 14:25)

    ion stefan [anonim]

    autorul articolului "Toti marii compozitori ai muzicii de azi sunt nascuti in Romania"

    http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-8093390-video-toti-marii-compozitori-muzicii-azi-sunt-nascuti-romania.htm

    persista in erezie intr-o noua "analiza" de data aceasta a fenomenului muzicii contemporane de peste ocean. mai putin flagrant decat precedentul dar periculos de incomplet si oferind cateva interpretari personale fara prea mare legatura cu subiectul.

    ..cateva exemple:
    (John Cage)"A inceput sa studieze cu Arnold Schoenberg, care i-a spus, dupa cateva lectii: "Mai bine fa-te altceva".

    ceea ce a spus schoenberg despre cage este: "Of course he's not a composer, but he's an inventor—of genius.", ceea ce cu siguranta e cu totul altceva. in plus Cage si-a inceput studiile in 1933 cu Henry Cowell care i-a sugerat sa continue studiul cu Arnold Schoenberg, ceea ce s-a si intamplat chiar in cursul aceluiasi an cateva luni mai tarziu.
    (chiar si wiki e buna la ceva daca stii putina engleza)

    http://en.wikipedia.org/wiki/John_Cage#cite_note-Kostelanetz.2C_p._6-33

    John Cage nu s-a apucat sa prepare pianul doar pentru a obtine o "sonoritate extrem de exotica", ci a redimensionat acest instrument transformandu-l intr-un ansamblu de percutie. si asta din lipsa spatiului, instrumentelor de percutie si banilor cu care ar fi trebuit sa fie platiti percutionistii:

    http://www.johncage.info/workscage/bacchanale.html

    lucrarea in cauza, prima pentru pian preparat se numeste "Bacchanale" si este muzica unui balet pentru compania independenta de dans a lui Merce Cunnigham in 1940. Sonatas and Interludes e scrisa mult mai tarziu (1946–48). si apropo, titlul nu e "Sonate si Preludii pentru pian preparat" asa cum apare in articol.
  • +4 (4 voturi)    
    part2 (Vineri, 3 decembrie 2010, 14:26)

    ion stefan [anonim]

    "Dar merge si mai departe si creeaza piesa 4'33'', care a constituit un mare scandal in momentul in care a fost pusa in scena. Pentru ca este o piesa la care pianistul vine la pian, se asaza si sta timp de patru minute si 33 de secunde fara sa prinda o nota, apoi pleaca. Exista o interpretare in trei parti a acestei lucrari de 4 minute si 33 de secunde, in care pianistul mediteaza, traieste fiecare parte, da pagina..."

    imi vine greu sa comentez aceasta abominatie, dar am sa incerc.
    pe langa faptul ca pianistul nu "sta la pian" cu scopul de a "prinde note" sau pentru a "medita", "trai" etc. fiecare parte,
    lucrarea lui Cage 4'33'' are o semnificatie cat se poate de profunda si clara care, apropo, a fost inteleasa din 1952 cand a avut loc scandalul cu pricina, moment in care se pare ca a ramas si autorul acestui articol.
    esenta acestei lucrari tradeaza interesul lui Cage pentru filosofia orientala, proiectand pentru o perioada strict determinata de timp atentia de la performer la public, prin excluderea oricarei interventii sonore din partea acestuia. audienta - si implicit inttreaga lume - devine performerul acestei lucrari. Cage o numeste "piesa cu cel mai mare grad de indeterminare". uneori e numita (impropriu) "the silent piece". 4'33'' e o lucrare-manifest de o importanta absolut coplesitoare pentru ca schimba complet paradigma insasi a modului in care ascultam muzica.

    http://www.classicalnotes.net/columns/silence.html

    "In anii '60-'70, el revolutioneaza aspectul aleatoric, al intamplarii in muzica"

    aleatorismul nu este deloc intamplator in muzica. te las sa mai meditezi la asta...si poate sa mai citesti inainte de a scrie.
  • +3 (3 voturi)    
    part3 (Vineri, 3 decembrie 2010, 14:28)

    ion stefan [anonim]

    "ia o hartie cu portative transparenta, o asaza peste un atlas cu harta stelar, iar in locul unde este o stea, e o nota. Si se naste o muzica ce se poate canta si asa, si pe dos."

    nu comentez ortografia si topica acestei orori ci ma rezum sa ofer cateva date: cu privire la "Atlas Eclipticalis" la care probabil ca te referi, am sa traduc pur si simplu ce spune dl. James L. McHard in cartea sa "The Future of Modern Music": "John Cage pare a fi la prima vedere un sarlatan care arunca note la intimplare pe pagina. dar exista disciplina in metoda sa de lucru! incercarile sale de a elimina "obisnuinta, gustul, vointa si memoria" sa din actul compozitiei s-au concretizat in peisaje muzicale aflate dincolo de imaginatie!"

    "In paralel cu John Cage a compus si Morton Feldman, care scrie numai muzica contemplativa in foarte redusa (de la piano in jos)"

    despre muzica lui Feldman se pot spune multe, numai ca e "redusa" nu.
    incearca "o dinamica plasata in zona sonoritatilor slabe" spre exemplu...sau mai bine, fa niste bastonase. vreo 2-3 pagini, asta o sa te obisnuiasca putin cu creionul.

    (minimalismul american) "Apare la inceputul anilor '60, cu La Monte Young, care scrie piese cu un singur sunet."

    probabil te referi la inceputul de 4.5 minute al trioului pentru coarde sau la lucrarea sa din 1960 numita "7" care (re)prezinta o cvinta deschisa si indicatia "to be held for a long time". sau poate o fi vorba de "two sounds"...in toate cazurile, te asigur ca e vorba de mai multe sunete...

    "Steve Reich, Philip Glass si John Adams sunt ceva mai aplicati..."

    ...aplicati? ...pe perete sau pe podea?

    "te plimbi printre interpreti, auzind lucruri fragmentare, o alta persoana aude altceva."

    depinde cum sta cu acuitatea auditiva respectiva persoana. sau cu sanatatea mintala...
    • +1 (1 vot)    
      esti tare! (Sâmbătă, 4 decembrie 2010, 0:38)

      outside_the_wall [utilizator] i-a raspuns lui ion stefan

      jos palaria!
  • +5 (5 voturi)    
    part4 (Vineri, 3 decembrie 2010, 14:29)

    ion stefan [anonim]

    "avem un mare compozitor de muzica de film, care incepe prin a fi compozitor de avangarda in '60" - John Williams."

    nu il "avem"...poate americanii il au, dar, in fine, cind a fost John Williams compozitor de avangarda? si mai ales ce legatura are cu minimalismul american?

    ...si ce s-a intamplat cu Steve Reich? el nu merita atentia ta? nu e atat de celebru ca si John Williams? sau poate nu e destul de minimalist...
    dar Christian Wolff, Earl Brown, David Tudor?
    ...daca tot ai scris despre asa-numita "New York School" din care faceau parte acestia alaturi de John Cage si Morton Feldman.

    oameni buni, va rog opriti-l! autorul acestui articol face un deserviciu mare atat lui dan dediu (pe care-l pomeneste doar fugitiv si incomplet), dar si redactiei hotnews.ro

    incercarea e laudabila. recidiva nu.
    • +5 (5 voturi)    
      Subscriu! (Vineri, 3 decembrie 2010, 14:53)

      dragos [anonim] i-a raspuns lui ion stefan

      Asa e! Opriti-l, oameni buni! Sper sa nu mai urmeze si un al treilea episod! Ar fi deja prea mult!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi