Ana Blandiana: Am fost convinsa ca toti sunt cu mine, ca Ceausescu si ai lui sunt rai, ca noi nu suntem decat victime. Dupa '89 am descoperit ca, deoarece inainte taceam, de fapt nu ne cunosteam

de Cosmin Navadaru     HotNews.ro
Vineri, 11 martie 2011, 9:20 Life | Prin oraş

Ana Blandiana
Foto: Agerpres
​"Ceea ce nu a existat in Romania comunista a fost solidaritatea. Toata deosebirea dintre polonezi si romani este data de incapacitatea noastra de a ne solidariza. Sa nu credeti ca deosebirea intre literatura romana si cea poloneza este de 1 la 4 (exista patru premii Nobel poloneze). Exista doar faptul ca polonezii au facut Solidarnosc si faptul ca un scriitor polonez, cand vorbeste de alt scriitor polonez, spune tot ce poate de bine", a explicat poeta Ana Blandiana la mijlocul saptamanii, cu ocazia conferintei "La ce bun poetii in vremuri de restriste?". Intalnirea a avut loc la BCU, in cadrul seriei de evenimente Cultura Bate Criza, moderata de profesorul Sorin Alexandrescu.

A existat o rezistenta prin cultura in perioada comunista?

"Atat in cazul celor trei interdictii de semnatura ('60-'64, '85 si '88-'89), cat si in nenumaratele cazuri cand n-am reusit sa-mi public lucrarile, nu era vorba despre texte politice propriu-zise, ci de poezie. O poezie considerata periculoasa, pentru ca spunea adevaruri intr-o societate in care singura materie prima nedeficitara era minciuna. Astfel, rostirea celui mai neinsemnat adevar putea fi privita ca un act de eroism".

"In cartea sa, intitulata "Un ambasador al golanilor", Alexandru Paleologu povesteste ca a ajuns la el o versiune a poemului meu, "Totul", care facea parte din poeziile din Amfiteatru, interzise si care produsesera mare scandal - poezie pe care o cunostea, dar care in versiunea primita avea o lungime dubla. Era vorba de o insiruire de notiuni care incercau sa defineasca situatia din Romania de la ora respectiva. Ceea ce descoperise Alexandru Paleologu era functionarea unui mecanism folcloric. Asta se intampla in folclor: primul autor nu era decat punctul de pornire. Fiecare ins pe la care trecea un cantec sau un poem popular adauga, schimba ceva. Trebuie sa va spun ca am fost foarte mandra! Acest tip de reactie, exasperarea ca mijloc de difuzare a poeziei, am trait-o cu totii. A fost chiar viata noastra!"

 
Ceea ce nu a existat in Romania comunista  - a existat oare in vreo alta Romanie? - a fost solidaritatea.
 
 
Ana Blandiana
"Intrebarea nu este daca ceea ce se numeste "rezistenta prin cultura" a existat, ci daca a putut ea tine locul unei rezistente propriu-zise, unei rezistente politice. Iar raspunsul "da" mi se pare in egala masura adecvat si umilitor. Umilitor pentru ca presupune incapacitatea noastra de a secreta un alt tip de rezistenta. In fapt, raspunsul este "da" nu in sensul ca cele doua tipuri de rezistenta ar fi comparabile, ci pur si simplu ca, dupa infrangerea rezistentei din munti, dupa lichidarea in inchisori a elitelor de tot felul, neexistand o existenta articulata poetic, vidul in care ne sufocam a fost populat de aceste exercitii de respiratie prin cultura. Ceea ce s-a facut in plan cultural nu compenseaza si nu scuza ceea ce nu s-a facut in plan politic. Dar asta nu inseamna ca nu exista si ca nu explica. Oricat de exagerat, raspunsul "da" explica, fara indoiala, insuficienta coagularii la romani si carenta de solidaritate care ne este specifica. Si, in acelasi timp, capacitatea noastra de a ramane vii, folosind remedii neconventionale. Ceea ce nu a existat in Romania comunista  - a existat oare in vreo alta Romanie? - a fost solidaritatea.

Personal, cred ca nu mi-am facut decat datoria de scriitor. Nu am facut decat sa scriu ce credeam si sa incerc sa public ce-am scris. Uneori am reusit, alteori nu. Gestul de rezistenta, gestul politic, gestul prin care o poezie a fost transformata intr-un manifest, apartine celor care mi-au multiplicat paginile, inlocuindu-mi tacerea impusa prin propriile lor reactii. Am fost nu numai autorul cartilor mele, ci si autorul tacerilor mele, gratie celor care-mi copiau poeziile de mana si le dadeau mai departe in mii si mii de exemplare. Rezistenta culturii apartine autorilor. Rezistenta prin cultura apartine publicului care era in stare sa transforme un scriitor singur intr-un lider de opinie".

"Sa nu uitam ca un ganditor interbelic spunea ca romanii sunt un popor format din indivizi care au tendinta sa se salveze fiecare pe cont propriu. Rezistenta prin cultura confirma acest diagnostic.

Problema noastra nu este sa ne incapatanam sa demonstram, in pofida argumentelor, ca n-am facut nici atat, ci sa ne intrebam "de ce am facut numai atat?""

Despre relatia scriitorilor cu puterea

 
Sa nu uitam ca un ganditor interbelic spunea ca romanii sunt un popor format din indivizi care au tendinta sa se salveze fiecare pe cont propriu. Rezistenta prin cultura confirma acest diagnostic.
 
 
Ana Blandiana
"Problema raportului dintre scriitor si putere exista, evident, in toate epocile. Si tot in epocile libere ea este mai lipsita de importanta decat in epocile totalitare, pentru ca in libertate scriitorul hotaraste singur intensitatea si sensul acestei legaturi, dar chiar si atunci relatia este profitabila doar pentru detinatorul puterii. Scriitorul are intotdeauna de pierdut. In dictatura, scriitorul este legat de tiran printr-o dependenta impusa de acesta si careia el, scriitorul, poate sa-i dea directia de manifestare, supunere sau revolta. Nu ii este lasata libertatea de a fi indiferent.

Puterea scriitorului consta in banuiala si frica celorlalti ca paginile lui vor ramane si vor marturisi. Nenorocirile si reprosurile care se abat asupra sa sunt direct proportionale cu aceasta putere. Faptul ca au fost scriitori interzisi sau in inchisori nu spune nimic - daca nu despre impotrivirea lor, cel putin despre spaima autoritatilor de posibila lor impotrivire.

Cel de-al doilea val de teroare, acela din '58-'62 (primul fusese in '45-'53), a cuprins incredibilele procese ale lotului Noica-Pilat si ale lotului scriitorilor germani, in care, pentru erori imaginare, s-au taiat pedepse de pana la 25 de ani de munca silnica. Aceasta represiune profilactica impotriva scriitorilor da masura capacitatii literaturii de a fi periculoasa pentru dictatura si caracterul ei continuu subversiv.

Revelatia mea a fost ca daca volumele mele vor ramane, va ramane si faptul ca ele au fost scrise in timp ce se darama Manastirea Vacaresti. Si eu voi purta raspunderea acestei crime, desi, evident, ea nu depindea nici un fel de mine, dar am fost contemporana cu ea".

Intre lupta cu cenzura si refuzul de a avea de-a face cu cenzura

 
Daca volumele mele vor ramane, va ramane si faptul ca ele au fost scrise in timp ce se darama Manastirea Vacaresti. Si eu voi purta raspunderea acestei crime.
 
 
Ana Blandiana
"Poate ca cea mai grava problema pe care mi-am pus-o inainte de '89, cea care m-a tulburat cel mai mult, a fost problema optiunii intre lupta cu cenzura si refuzul de a avea de-a face cu cenzura.

Am luptat pentru fiecare vers, cuvant, pagina, refuzand sa schimb, renuntand la poezie ca sa nu renunt la un vers. A fost o lupta in care suprinzator de des am reusit sa castig.

Si atunci cand castigam aparea teama ca publicarea acelei pagini era o dovada ca, in Romania, acea pagina se putea publica. Deci exista libertatea de a fi publicata, o libertate despre care eu stiam ca nu exista, ca fusese smulsa.

Si atunci intrebarea era: cum ar fi fost mai bine? Era corecta aceasta tranta cu cenzura, care la orice tranta seamana si cu o imbratisare care maculeaza prin simplul fapt ca exista? Sau era mai corect refuzul total al publicarii? De fapt, era mai corect intunericul pur sau ceea ce a existat in realitate?"

Fenomenul de care ar trebui sa fim mandri, care ne face unici in Europa de Est

"Cea mai emotionanta sala de la Sziget este, pentru mine, sala dedicata poeziei din inchisoare. O sala cu peretii acoperiti in intregime de versuri scrise in inchisoare si care, ca sa existe, trebuiau sa exista trei personaje. Uneori ele erau reprezentate de un singur om, dar alteori de trei. Trebuia sa existe poetul care a compus versurile. N-am spus "scris" pentru ca nu existau creion si hartie (inchisorile noastre nu erau ca cele cehe, in care Havel si-a scris jumatate din opera, sau ca cele poloneze, din care Michnik trimitea scrisori la Europa libera).

 
Am luptat pentru fiecare vers, cuvant, pagina, refuzand sa schimb, renuntand la poezie ca sa nu renunt la un vers. A fost o lupta in care suprinzator de des am reusit sa castig.
 
 
Ana Blandiana
Deci poeziile erau compuse in gand. Cineva care stia alfabetul Morse le batea intr-o teava, sau in perete, pentru a fi transmise, iar altcineva care avea memorie le memora pentru candva, pentru probabilitatea ca le vor putea transcrie. Dupa ce au iesit din inchisori, in '64, toata lumea s-a repezit la creion si hartie pentru a transcrie tot ce tinuse minte. Iar in '90 a fost o adevarata invazie de carti de versuri scrise in inchisori, multe din ele publicate fara numele autorilor, care nu mai erau tinuti minte si care nu erau importanti, altele chiar cu autorii gresiti, pentru ca se confundau autorii dar se tinea minte poezia.

Aceasta prezenta a poeziei este, din cate stiu eu, unica. Nu am mai gasit-o in nici una din celelalte tari din est. Este un fenomen de care ar trebui sa fim mandri, cu care ar trebui sa ne laudam si pe care, de fapt, aproape nu-l cunoastem. Si, in cazul acela, rezistenta prin poezie era chiar o forma de supravietuire la propriu. Era un fel de a scrie versuri pentru a nu innebuni, pentru a ramane cu mintea intreaga. Si era o rezistenta care venea dupa cealalta rezistenta, adevarata, propriu-zisa, pentru care ajunsesera in inchisori".

Libertatea cuvantului a diminuat importanta cuvantului

"Am dat examen la facultate de patru ori. Am intrat abia in al cincilea an. De fiecare data trebuia sa completez nenumarate pagini de formular, cu zeci de intrebari, care erau despartite in doua capitole: inainte de 1944 si dupa 1944. Ce au facut parintii, ce au facut bunicii etc? Ei bine, dupa douazeci de ani se pastreaza mecanismul, doar ca s-a schimbat data tatanei din care se invarte usa. Acuma discutam inainte de 1989 si dupa 1989.  

Primul lucru pe care l-am descoperit, dramatic, dupa '89, a fost ca libertatea cuvantului a diminuat importanta cuvantului. Paginile unui scriitor interzis fusesera fatalmente mai importante pentru ca mai scump platite. Havel in inchisoare era mai important decat Havel presedinte.

 
Libertatea cuvantului a diminuat importanta cuvantului. Havel in inchisoare era mai important decat Havel presedinte.

 
 
Ana Blandiana
Scriitorul nu poate sa ignore ceea ce omul de pe strada nu intelege: ca tranzitia si criza nu se vor termina niciodata, pentru ca ele sunt chiar definitia libertatii si democratiei, realcatuite mereu din raporturi mereu instabile intre forte aflate intr-o continua concurenta si transformare".

"Daca inainte de '89 lipsea libertatea, acum lipsesc responsabilitatea si intelepciunea de a o folosi.

La inceputul anilor '90, cineva m-a intrebat intr-un interviu daca mai cred ca suntem un popor vegetal. Si eu am raspuns atunci: "nu, suntem prea isterizati pentru asta". Acum, evident, un asemenea raspuns nu ar mai fi corect. Acum, cand indiferenta si kitschul acopera totul, ma intreb daca n-am nedreptati plantele. Am sentimentul ca nu stim nici dincotro venim, nici incotro mergem, mai mult - ca nici nu ne pasa ca nu stim".

Despre "perisabilitatea lui Eminescu"

"In anii '50, personajul de trista amintire care a fost Ion Vitner, scria despre perisabilitatea lui Eminescu, nemaiadecvat noii societati, incheind cu fraza ramasa de pomina: "Si astfel, incet-incet, Eminescu va disparea din constiinta poporului roman". Urmarea a fost ca decenii de dupa au gazduit un adevarat cult al lui Eminescu.

Dupa '89 insa a inceput o contestare a lui Eminescu de catre o parte a elitei hiper-intelectuale, iar pe de alta parte - o nemaidescoperire a lui de catre o populatie mergand spre analfabetism. Un sondaj al Ministerului Culturii de acum cativa ani releva ca 17% dintre ce intrebati auzisera de Eminescu, despre Caragiale 16, despre Creanga 14. Ei se aflau pe primele trei locuri. Sa fie oare o victorie a lui Ion Vitner?"

Criza de identitate a romanilor - mai puternica decat criza economica

"Paradoxal, cred ca inainte de '89 ma simteam mai acasa in spatiul cultural-literar romanesc. Si asta nu numai pentru ca atunci legatura dintre scriitori, care erau si cititorii mei, era mai puternica. Ci si pentru eforturile noastre continue de a rosti adevaruri impotriva cenzurii ne dadeau o seriozitate fata de care inovatiile noului roman francez, spre exemplu, aparea de-a dreptul frivola.

In ultimii insa lucrurile s-au schimbat. In timp ce la noi descoperirea societatii de consum s-a facut la majoritatea prin renuntarea la orice forma de spiritualitate, in apus, dupa decenii de cult si obsesie a consumului s-a nascut oboseala de materialitate si descoperirea ca viitorul va fi religios sau nu va fi deloc. Daca veti inlocui cuvantul "religios" printr-un termen mai modest, de genul "spiritual", "cultural", veti gasi explicatia inmultirii exponentiale a festivalelor de poezie.

In Germania exista, in multe orase mici, traditia existentei unei case a poetului. In fiecare an, este invitat sa locuiasca si sa scrie, sustinut de primarie, un scriitor caruia nu i se cere in schimb decat sa mentioneze, la publicarea paginilor scrise acolo, locul unde au fost scrise. Este un fel de punere in valoare prin cultura al micilor orase".

"Cultura bate criza de identitate pe care o strabatem si care ne marcheaza mai ireversibil decat criza economica".

"Pentru ca sunt in stare sa inteleg, de tot ce inteleg sunt vinovata"

"Am crescut cu o fraza a lui Blaga: nici un popor nu este atat de rau ca sa nu merite sa-ti dai viata pentru el daca ii apartii".

"La sfarsitul anilor '80 ma obsedau doua versuri: "pentru ca sunt in stare sa inteleg, de tot ce inteleg sunt vinovata". Am crezut asta si cred asta: cred ca intelectualii - cei care sunt in stare sa inteleaga - sunt responsabili pentru tot ceea ce inteleg. Vad tot raul dar, in acelasi timp, sunt o parte dintre cei care ar trebui sa schimbe acest rau.

Sunt absolut convinsa ca daca in '77 in Valea Jiului si in '87 la Brasov ar fi fost intelectualii alaturi de muncitori, cum au fost intelectualii polonezi alaturi de Solidarnosc, am fi avut un cu totul alt popor. Sigur, nu pot sa nu adaug imediat: dar am aflat despre ce se intampla in Valea Jiului dupa luni de zile dupa ce s-a intamplat. Da, dar asta nu este o scuza. Nu este o scuza ca exista o adevarata traditie a ne-legaturii dintre intelectuali si restul poporului in cultura romana. Exista un singur moment care face exceptie de la asta: semanatorismul. Dar din pacate nu au existat mari scriitori semanatoristi, ceea ce a dat posibilitatea elitelor de dupa sa faca bascalie de semanatori, sa fie un exemplu de ce caraghiosi sunt aia, patriotii care umblau pe la tara si vorbeau cu taranii.

N-am crezut nimic rau despre romani pana in '89. Exista niste mici intamplari: faptul ca am gasit un buchet de flori pe scari. Tot timpul am fost convinsa ca toti sunt cu mine, ca Ceausescu si ai lui sunt rai, in timp ce noi nu suntem decat victime. Abia dupa '89 am descoperit, pe de o parte - ca pentru ca inainte taceam, de fapt nu ne cunosteam. Abia dupa dupa '90 am descoperit ca "taceam" lucruri diferite.

Dar, dincolo de asta, mai exista un aspect: un fel de masochism de-al nostru de a spune rau despre noi, in primul rand in comparatie cu celelalte popoare din est. Nu cred ca exista popoare mai rele si popoare mai bune.

 
Daca as putea schimba ceva din trecut... as fi votat in '90 legea lustratiei.

 
 
Ana Blandiana
E adevarat ca exista trasaturi negative. Toata deosebirea intre polonezi si romani este data de incapacitatea noastra de a ne solidariza. Sa nu credeti ca deosebirea intre literatura romana si cea poloneza este de 1 la 4 (exista patru premii Nobel poloneze). Nu! Exista doar faptul ca polonezii au facut Solidarnosc [Federatie sindicala fondata in 1980 in Polonia; a constituit o importanta miscare anticomunista, n.r.] si faptul ca un scriitor polonez, cand vorbeste de alt scriitor polonez, spune tot ce poate de bine, iar un scriitor roman, cand vorbeste de un alt scriitor roman, spune tot ce poate de rau.

Mi s-a intamplat de zeci de ori sa ajung in strainatate si, dupa ce fac cunostinta, dupa ce vorbesc, cineva sa-mi spuna: "Ce placere sa te descopar! Credeam ca esti cu totul altfel!" Si-mi spuneau nume de scriitori romani care trecusera pe acolo si de unde rezulta ca sunt un monstru." 

Ce ar trebui schimbat in trecut si in prezent

"Daca as putea schimba ceva din trecut... as fi votat in '90 legea lustratiei. Acum, in acest moment, as sustine-o pe Monica Macovei sa-si impuna valorile morale si legale pe care a incercat, avand impotriva ei toata clasa magistratilor, pentru a schimba bazele juridice ale tarii. As scoate din functiune retelele apartinand vechilor structuri de putere, transformate in retele de putere capitalista (capitalism mafiot) care blocheaza totul".

Intelectualii sunt cei mai vinovati

"Cei care au educatia sunt obligati sa o dea mai departe. Magistratii sunt o clasa de intelectuali, o clasa care, in functiile de propriile interese, sunt in stare sa blocheze tara la propriu. De asta sunt intelectualii mai vinovati.

Mi se pare mai vinovat un magistrat de la Curtea Constitutionala care voteaza necunostitionala o lege care ar duce lucrurile mai departe, decat un politist de pe strada, care si el e corupt. Cu cat intelegi mai mult, cu atat esti mai responsabil de ceea ce intelegi. Cazul magistratilor e un caz uluitor de oameni care inteleg perfect despre ce este vorba si fac exact ce nu trebuie sa faca, exact ce nu le cere propria lor profesiune si interesele tarii, punand interesul propriu si legaturile vinovate dintre ei si vechile structuri inaintea interesului tarii".

Suntem cu totii prea obositi, prea dezamagiti

"Au fost ani de zile in care am crezut din toata inima ca se poate schimba ceva. Sunt convinsa ca lucrurile au fost impinse de toate acele mari mitinguri de dupa '90. Cea mai mare mandrie a mea pentru Alianta Civica este faptul ca acele sute de mii de oameni ieseau pentru idei. Nu numai ca nu aveau nici un interes: aveau probleme la servici daca erau vazuti la mitingurile noastre.

Se iesea pentru "reforma si adevar". Asta scria pentru pancarte. Iar acum se iese pentru ziua de maine, pentru salarii si se strang cateva sute de oameni sau cateva mii in cel mai bun caz. Deci este clar ca o Alianta Civica acum nu mai poate sa existe. Suntem cu totii prea obositi, prea dezamagiti, prea integrati chiar, cu sentimentul ca nu toate ar putea sa depinda de noi".


Citeste mai multe despre   











Citeste pe Stirile ProTV

Cele mai tari glume si caricaturi, dupa BREXIT. Cum s-a facut haz de necaz dupa iesirea Marii Britanii din UE

BREXIT-ul a fost, de departe, principala tema a mesajelor de pe Twitter, chiar si la ore bune distanta dupa anuntarea rezultatelor.
12216 vizualizari
  • -2 (18 voturi)    
    Nu a existat rezistenta prin cultura (Vineri, 11 martie 2011, 9:37)

    DanBruma [anonim]

    Blablabla, scuze si iar scuze, lucruri fara sens. Patriciu are dreptate in articolul din adevarul in care ii raspunde lui Plesu si in care spune, da, am rezistat fiecare cum am putut. Ana Blandiana nu face decat sa confirme ce a spus Herta Muller :) A existat o rezistenta individuala prin mijloace proprii fiecaruia, ceea ce echivaleaza cu a spune ca a fost de fapt o acceptare generala a comunismului in RO.
    • +3 (7 voturi)    
      ai citit ceva?! (Vineri, 11 martie 2011, 22:49)

      madalina [anonim] i-a raspuns lui DanBruma

      Daca pui ca nu a existat rezistenta prin cultura e clar ca nu ai citit nimic in vremea caea si repeti prostiile pe care e-ai auzit de la altii.Si nu ai vazut niciodata o coada la librarie.Poate nici pe aia de la zahar!
      • -3 (5 voturi)    
        madalina (Duminică, 13 martie 2011, 14:00)

        the [utilizator] i-a raspuns lui madalina

        matale nu e nevoie sa-ti repeti prostiile, atâta vreme cât nu stii nici macar cui te adresezi ...
      • +1 (3 voturi)    
        e o diferenta (Luni, 14 martie 2011, 10:52)

        Petre Petre [anonim] i-a raspuns lui madalina

        @madalina
        ...intre a citi carti de cultura si a face cultura sau a gandi ca un om cult. Ceea ce nu dai dovada. Ma intreb cu teama ce elucubratii ai mai dedus din cartile pe care le-ai citit.
      • +3 (5 voturi)    
        ce gluma buna (Luni, 14 martie 2011, 10:55)

        fifi inharipatu [anonim] i-a raspuns lui madalina

        Rezistenta prin cultura? Piesele alea de teatru cu aluzii soft era rezistenta prin cultura? Poeziile despre poporul vegetal rezistenta prin cultura? Slugarnicia lui Plesu in fata lui Ceasca cand cu epizodul Meditatia transcendentala, rezistenta prin cultura? Grupul de telectuali care il idolatrizau pe Noica au produs vreo rezistenta prin cultura? Ca despre Ana Bl;andiana am mai auzit cate ceva, in schimb despre Liiceanu sau Patapievici nicio vorbulita. Asa ca haideti sa fim seriosi, Romania n-a avut si nici n-o sa aiba vreodata disidenti autentici. Probabil chiar asta e problema de constiinta a asazisilor disidenti. Isi dau seama ca sunt disidenti de carton si incearca sa aduca tot felul de argumente care mai de care mai hilare in sprijinul ideii ca ei au fost miezul incins din reactor care a dus la explozia sociala. Nice vorba stimati disicdenti, aportul vostru la marea ridicare a maselor din dec. `89 tinde asimptotic catre zero. Ati tacut si ati inghitit, iar acum va dati fiare. Nu e cusher, pe bune! Iar atitudinea voastra fripturista din zilele noastre nu va creeaza o imagine prea buna. Uititi-va la intelectualii lui Basescu si-o sa vedeti cum arata ratarea! :)))))
        • 0 (0 voturi)    
          dizidenta (Luni, 11 martie 2013, 18:53)

          floram [utilizator] i-a raspuns lui fifi inharipatu

          Paul Goma si Doina Cornea au fost singurii dizidenti romani.
    • +5 (5 voturi)    
      aveti dreptate (Sâmbătă, 12 martie 2011, 17:59)

      lo [anonim] i-a raspuns lui DanBruma

      aveti dreptate. toti au acceptat comunismul, iar acei, putini la numar, care au incercat sa faca gesturi categorice, au fost acoperiti de tacere - si atunci, si acum.
      eleva de liceu fiind, o veneram pe ana blandiana, pentru acel "noi suntem un popor vegetal". de fapt, niciunul dintre scriitorii de atunci nu s-a angajat pana la capat, iar aliantele de dupa revolutie si frustrarile proclamate sus si tare (ce multa nevoie am fi avut de ambitusul asta pe vremea impuscatului...) au venit tardiv si nu au schimbat nimic.
      cum nimic nu se intampla si acum, cand se intampla atatea lucruri reprobabile in tara. unde sunt aliantele civice cand se demoleaza patrimoniul cultural si istoric al bucurestiului, cand biblioteci sunt transformate in restaurante?
      am fost pe buzesti, este infiorator ce se petrece acolo, unde sunt intelectualii, marii proclamatori ai valorilor? unde e doamna blandiana, nu zice nimic? nimic. ca sa citam din vanghelie, totii e tacere. care este.
  • +2 (12 voturi)    
    frumos zice Ana Blandiana.... (Vineri, 11 martie 2011, 9:51)

    lili [anonim]

    despre o Romanie pierduta in lumea asta, o Romanie care in mod evident nu-si gaseste locul, nu pot macar sa spun ca nu-si are locul ei.... nu-l are, nu-l va avea curand si cine mai poate spune CAND il va avea??!! Criza de identitate este intr-adevar mai paguboasa decat criza economica, dar cine si cati mai stau sa se gandeasca la asta , grija zilei de maine e determinanta azi. Cei cativa intelectuali care mai pot scoate capul sus si spune astfel de vorbe, ce influenta mai pot avea azi, cine-i mai asculta, cei ce conduc Romania nu au in vocabularul si in preocuparile lor nimic din ceea ce spune Ana Blandiana azi. Grija lor e de alta dimensiune, una care nu are nici treaba si nici vreun efect la romanii pe care-i conduc.... Ce semnificatie or avea oare in mintea celor ce conduc Romania vorbele Anei Blandiana, ma intreb? Or avea vreo semnificatie, ori ei se preocupa de cele mai pamantene, astea tin de poezia Dnei Blandiana?! Dna Blandiana, poeta, e mai pamanteana in ceea ce spune decat pamanteanul de Boc, mai aerian in ceea ce spune si zi de zi turuie aiurea rupt de realitatea Romaniei..... SCHIMBAREA de care vorbeste Dna Ana Blandina nu cred ca va apare curand, asa cum spunea nu demult batranul Neagu Djuvara, nu mai inainte de anul 2070, cam pe-atunci estima batranul ca viata romanilor va fi una normala, una in rand cu natiunile civilizate ale lumii...
    • -2 (10 voturi)    
      tu n-ai nimic de spus, fato (Vineri, 11 martie 2011, 16:16)

      zaboo [utilizator] i-a raspuns lui lili

      da' nu mai termini de scris! lasa-ne!
  • +14 (16 voturi)    
    Multumesc (Vineri, 11 martie 2011, 10:41)

    Anonim [anonim]

    Mi s-a indus ideea ca in Romania politicienii sunt "toti o apa si-un pamant".

    Am inceredere in d-na Blandiana si pentru mine este suficient acest mesaj:
    "Acum, in acest moment, as sustine-o pe Monica Macovei sa-si impuna valorile morale si legale pe care a incercat, avand impotriva ei toata clasa magistratilor, pentru a schimba bazele juridice ale tarii"
    • +1 (1 vot)    
      Ana Blandiana nu e politician (Vineri, 11 martie 2011, 18:36)

      mihaela [anonim] i-a raspuns lui Anonim

      daca despre ea vorbesti...
    • 0 (6 voturi)    
      Cam jos au ajuns idealurile doamnei Blandiana (Sâmbătă, 12 martie 2011, 22:01)

      .... [utilizator] i-a raspuns lui Anonim

      daca se asteapta la impunerea valorilor morale si legale de catre un fost procuror comunist. De altfel, tot ce a facut Monica Macovei cat timp a fost ministru a fost sa politizeze justitia (poate mai mult decat predecesorii sai) in interesul exclusiv al celui intalat la Cotroceni. La asa "natiune" (de fapt o populatie lipsita de cel mai elementar spirit civic) avem o "societate civila " pe masura. Cred ca starea aceasta e rezultatul disparitiei intelectualitatii autentice atunci cand s-a instaurat comunismul in Romania si inlocuirea acesteia cu un surogat cu pretentii intelectuale.
  • +7 (7 voturi)    
    in inchisori (Vineri, 11 martie 2011, 11:35)

    bogdanicus [utilizator]

    Din inchisori au iesit nu numai poezii, dar si o compozitie simfonica pe care am avut placerea sa o ascult la Casa Radio. Compozitorul nu mai este acum printre noi: Traian (Maca) Popescu

    http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/viata-mea-e-un-roman/simfonia-reeducarii-print-68027.html
  • 0 (2 voturi)    
    Extraordinar (Sâmbătă, 12 martie 2011, 17:18)

    Vio [anonim]

    Am inceput s-o iubesc pe d-na Ana Blandiana de cind am citit prima poezie (si o sa incep sa recitesc din poezia dumneaei). Sint perfect de acord cu ceea ce zice.......cine nu recunoaste lucrurile asa cum sint e ipocrit sau necunoscator. M-a atins o fraza: Cu cit intelegi mai mult, cu atit esti mai responsabil de ceea ce intelegi. Deja ma obsedeaza chestia asta.Ii doresc tot binele din lume.
    • +1 (3 voturi)    
      din pacate (Luni, 14 martie 2011, 15:39)

      bila [anonim] i-a raspuns lui Vio

      nu a obsedat pe nimeni dupa 89. au inlocuit un regim doar de dragul de a-l inlocui. nici macar romanii nu au participat, sau poate doar pasiv. din pacate intotdeauna am ales raul, mai mic sau cum s-a dovedit mai mare, insa nu indraznim, sintem un popor cocolosit, ratacit, fara speranta, fara Dumnezeu. pe de alta parte cum s-ar mai mintui, acei putini care au mai ramas?
  • +3 (3 voturi)    
    1990 (Duminică, 13 martie 2011, 9:03)

    Serje [utilizator]

    Cea mai mare greseala a fost in 1990 cand au iesit din Consiliul FSN d-na Cornea, Ana Blandiana si altii din grupul de anticomunisti. Daca tot s-au batut ani intregi cu comunismul in conditii mult mai grele, trebuiau sa ramana acolo si sa continue lupta, sa atraga mai multi sustinatori, si erau destui si atunci, pentru o Romanie mai curata.
    Ei s-au speriat de grupul securisto-nomenclaturist Brucan-Iliescu si ne-au lasat ca niste lasi prada capcaunilor. O mare lasitate a fost atunci din partea lor.
    • -1 (1 vot)    
      in plus, (Marţi, 15 martie 2011, 15:11)

      John M. [utilizator] i-a raspuns lui Serje

      dupa ce Conventia a castigat alegerile in '96, doamna AB era pe lista scurta pentru postul de presedinte inaintea lui E. Constantinescu, ce era ultimul (5) si, totusi, a refuzat. As putea sa dau cel putin 10 exemple de femei cu vointa si caracter care au schimbat lumea in ultima suta de ani, dar AB n-a vrut sa se numere printre ele si ne-a lasat cu ochii-n soare. Si atunci ?! La ce ne mai impuie azi capul cu regrete si scenarii de genul " Ce-ar fi fost daca...?!"
      • +1 (1 vot)    
        Ai dovezi (Marţi, 15 martie 2011, 23:09)

        izabela1 [utilizator] i-a raspuns lui John M.

        Da-mi un link, care sa sustina afirmatia ta. Cum pot sa cred ca doamna Ana Blandiana a refuzat sa candidrze la presedintie in "96.
  • +2 (6 voturi)    
    Revoltat (Duminică, 13 martie 2011, 10:39)

    Xulescu [anonim]

    Stimata Cucoana,

    Nu am rabdare sa citesc raspunsurile si parerile "intelectualilor" din ziua de astazi gen Patapievici, Liiceanu, Blandiana, etc. hamesiti dupa ce mai pot "apuca" din ciosvirta nationala. Suneti jalnici cu totii nu ati creeat si promovat nici o linie de demnitate morala si nationala.
    V-ati cantonat in mahalaua nationala in care unul circoteste si "toarna" pe altul pentru motive absolut banale atit in vremea lui Ceausescu cit si dupa.
    Nu va deosebiti prin nimic de marea masa a mahalalei nationale.
    In afara de oarece limbaj, zis elevat, nu v-ati remarcat prin nimic, ati ramas aceleasi caractere indoielnice fara nimic in spate(opera, idei care sa coaguleze partea buna a societatii, atitudine impecabila cu priza la mase).
    Nu am vazut nici un intelectual, incepind cu Academia si sfirsind cu ultimul absolvent de oarece scoala, protestind (in baza unei recunoasteri morale) in fata distrugerii generale a Romaniei care s-a petrecut dupa '89.
    Ati sustinut intr-un fel sau altul tot felul de ageamii sau excroci, zisi politicieni care au distrus tara asta.
    Pina la un punct cu totiii care aveti pretentii de intelectuali, sunteti la fel de vinovati ca si politicienii, pentru distrugerea acestei tari, si pentru ce a fost impuscat Ceausescu?.... " pentru distrugerea economiei nationale".
    Pai atunci toti ar trebui sa fiti jupuiti de vii in piata publica si asta ar fi prea putin.

    Unul care nu se pretinde intelectual cu toate ca are doua facultati( pe vremea lui Ceasca).


    PS. Hotnews, ai grija sa cenzurezi comentariul, nu da bine la pupencurismul vostru. Nu va intereseaza parerile oamenilor, radicale daca ar fi. E al 11-lea comentariu fara injurii sau cuvinte obscene pe care nu l-ati publicat.
    • +1 (1 vot)    
      Horea (Duminică, 13 martie 2011, 19:46)

      Ion Ciobanu [anonim] i-a raspuns lui Xulescu

      a) privilegiatii vechiului si noului sistem/regim(300 000) si-au creat legi pentru ei, prin interpusi (legislativ), mecanismele pe care le-au implantat cu ajutorul ''oamenilor de paie'', au fost gindite pentru a asigura suprematia financiara asupra masei, puterea, influenta, etc..fara o doctrina socio-economica pe termen lung-cresterea capitalului, dinamizarea economiei, investitii, ci prin irosirea capitalului existent: topire/consum……..

      b) era inevitabila criza sistemului/regimului, numai ca s-a suprapus cu criza financiar-economica mondiala al carei impact a multiplicat de citeva ori efectul crizei sistemice, se incearca cirpeli, totul a devenit un haos, perioada critica se apropie implacabil...

      c) reajustarile asupra unor pensii si venituri nesimtite, fac parte din jocul de ''supunere'' a unor paturi sociale la noua reorganizare ''ciclica'' a sistemului, este evident/logic ca ''sacul'' este GOL, o relansare economica nu se poate concepe pe bazele sistemului mafiot actual, viziunea pe termen lung a conspiratorilor '' Elitei parazite'' este nula, mizeaza doar pe faptul ca piramida sociala construita de ei nu poate fi cucerita, prin prisma faptului ca toate organizatiile, formatiunile politice, sunt creatia ''LOR'', aparitia unor noi formatiuni politice a fost ''prevazuta'', vor respecta ''regulile stabilite'', legea-i lege, cine imparte pare-si face...poate ca ''piramida'' nu poate fi cucerita, dar poate fi ''rasturnata''.
    • +1 (1 vot)    
      Gresesti ! (Duminică, 13 martie 2011, 22:33)

      judex [anonim] i-a raspuns lui Xulescu

      Ana Blandiana si Sorin Alexandrescu sunt doua voci aparte ale elitei culturale de astazi. Spre deosebire de mai toti ceilalti, cei doi redescopera calea spre recastigarea dimensiunii nationale a culturii romane.
  • 0 (0 voturi)    
    ...si eu am crezut (Duminică, 13 martie 2011, 13:11)

    Sterpu Valeriu [anonim]

    ..si eu am crezut ...ca schimb lumea dupa '89, sau cel putin celor care le-am incredintat-o , sau incerc sa le-o incredintez....mai sper....dar deja de 22 de ani ...s-au nascut noi generatii ...(atavice)..dupa ale lor ... criterii... v-a trebui sa ma conformez.?!....sper ca ati crescut copii buni .......!!!!...astept ca n-am ce face....
  • -2 (2 voturi)    
    "colaborationism"si Fripturism" (Duminică, 13 martie 2011, 16:18)

    Exasperata [anonim]

    Pe genunchii liderului comunist responsabil cu activitatea culturala AB "rezista"sau nu comunismului?
    Ca responsabili de Sighet,AB si sotul ei incaseaza bani de la toate guvernarile din 90 incoace...
    Banul sa pice.......ca vorbe frumoase gasim rapid!
  • 0 (2 voturi)    
    Nelinistile filozofice ale dnei Ana Blandiana (Luni, 14 martie 2011, 15:49)

    horia miron sasu [anonim]

    Am inteles ,cit de cit,despicarea literar-artistica a problematicii poporului roman ,de dinainte de vremi si pana acum,problematica care incumba,nu-i asa,milioane de teme de rezolvat,de efecte ale aceleiasi cauze pe care ,cu obstinatie,refuzati sa o definiti;din teama ,din nepricepere,din orbecaiala politica.Boala nu se va vindeca niciodata fara un diagnostic diferential dupa care sa urmeze un tratament magistral.Retineti,deci, pentru ca nu vorbim de doua ori,analizarea efectelor unei cauze este adesea tentanta,ofera prilej de discutii nocturne interminabile,o dezlantuire de patimi ce cu greu iti mai poti imagina,contemporana cu o irosire de energii vitale pe masura patimilor dar cu consecinte de o banalitate lucie pentru ca si banalitatea are demnitatea ei.//(editat de HotNews.ro)
  • -1 (1 vot)    
    O baba (Luni, 14 martie 2011, 22:28)

    mara [anonim]

    Aceasta baba bate din gura...cum adica pe vremea lui Ceausescu nu a fost solidaritate? Pai, acuma este solidaritate? O fi, acasa la ea, daca are casa....
  • 0 (0 voturi)    
    "Ce mult v-am iubit " ! (Joi, 17 martie 2011, 16:02)

    eugenius [anonim]

    Cred ca ati ramas in trecut desi prezentul este mult mai grav pentru cultura,solidaritate etc. De ce nu mai iese poporul in starda? V-ati gandit, vreodata, ca noii stapani te dau afara , de la servici, daca vrei sa-ti manifesti doleantele in strada? Nu mai suntem un popor vegetal , am devenit unul carnivor...Ne-a indemnat la asta cei pe care i-ati sprijinit ca sa ajunga la putere si pe care i-a lins si ii linge intelectualii care ii injurau pe adulatorii lui Ceausescu , dar asta, numai ca sa le ia locul in functii bine platite...In rest, pot spune, doar: "ce mult v-am iubit " !
  • 0 (0 voturi)    
    yok.ro (Joi, 17 martie 2011, 17:11)

    yo [anonim]

    Cu siguranta foametea care va veni in curand ne va solidariza.....precum lupi iarna cand lipseste vanatul se aduna in hata....pana atunci va urez tranzitie fericita ca sa-l parafrazez pe milosoviki....
    • 0 (0 voturi)    
      Homo homini lupus est (Joi, 17 martie 2011, 18:03)

      Kira Kiralina [utilizator] i-a raspuns lui yo

      Când foamea este mare se spune ca lupii se mănâncă unii pe alții.. o fi adevărat? Mă uit in jur si nu numai pe intelectuali nu-i vad. Nu-i vad nici măcar pe oameni. Paradisul este ca se transforma in oameni numai care sunt in suferinta sau sunt bătrâni. In rest este tăcere si fiecare musca din ciosvarta la care ajunge.
  • 0 (0 voturi)    
    Dreptate (Joi, 17 martie 2011, 18:10)

    Om [anonim]

    Are dreptate, dar este si prea resemnata d-na Blandiana. Lupta cu boala se poate duce prin educatie si disciplina. Nemtii nu sunt mai voluntari noi din motive genetice, ci pentru ca au o educatie. Noi suntem un popor de lichele incapabile sa fie solidare, dar orice se poate schimba prin educatie si prin exemple si modele adevarate. Si da are dreptate, intelectualii sunt vinovati pentru ca persista in radicalismul lor anti-stanga, anti-dreapta si la 20 de ani de la Rev ne pierdem vremea cu dezbateri doctinare, in timp ce actorii sunt lichelele fara doctrina.
  • 0 (0 voturi)    
    SI inca ceva (Joi, 17 martie 2011, 18:13)

    Om [anonim]

    Cat timp studentii din Romania nu vor avea creier, profesori care sa-i inspire si nu vor fi ei cei care sa determine schimbarile asa cum s-a intamplat oriunde in lume de-a lungul istoriei, putem sa ne scriem cu totii testamentul ca natiune si cultura marginasa.
    Uitati-va la partide! Ce renovari la nivel de militanti se poate vedea in orice partid? Ce doctrina morala poti sa vezi in spatele formatiunilor de azi?
  • 0 (0 voturi)    
    da tov blandiana... (Vineri, 18 ianuarie 2013, 1:25)

    de romania [anonim]

    tov blandiana ca toti pu[pincuristii ceausisti se dezice de propria-i prostitutie insa cuvintele o tradeaza si iata ce pupa tovarasa :
    PARTID
    Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
    Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub castani
    Cand clasa mea primea cravata rosie festiv,
    Si sufeream respinsa grav de colectiv
    Ca nu-mplinism inca noua ani.
    Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
    Cu bratul ridicat deaspura fruntii mult,
    Simbolizand ca viata-mi va fi socotita mai prejos
    Decat tulburatorul luptelor tumult,
    Ca niciodata n-am sa ma separ orgolios
    De imnul colectiv si luminos.
    Candoarea scrijelata de mana ta lucid In ochii mei, dramatic deschisi spre mana ta,
    Oricate maluri s-ar sedimenta,
    Nu-mi vor putea-o sterge.
    Candoarea ca un zid
    Va masura maturitatea mea, Partid.
    Ana BLANDIANA
    Almanahul “Luceafarul”, 1983


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi