"Daca inainte sa plec mi-ar fi spus cineva cat de simplu e de fapt, cu siguranta n-as fi crezut. Curajul de care e nevoie incape intr-o ureche de ac. E mai periculos sa treci strada dupa tigari. Nu m-am considerat niciodata un mare motociclist. Eu sunt ala de cade ca musca-n curba fara sa stie ce l-a lovit. Mi-e frica de viteza, nu stiu sa pun genunchiul jos sau sa polizez scaritele, as face cu placere un ocol de o suta de kilometri ca sa evit cinci kilometri de nisip. Ii invidiez pe cei care fac toate astea cu curaj si ma uit la ei precum copilul la vitrina cu acadele. In schimb stiu altceva. Il citez putin pe domnul Ted Simon: “I’d rather go far than fast”. “And back” as adauga eu."
"As mai face-o o data? Nu stiu. Dar cu siguranta raspunsul nu e nu. Prefer sa las timpul sa se astearna peste amintiri si apoi sa vad", scrie Mihai Barbu pe mongolia.ro.
Novosibirsk mi-a placut. A fost singurul oras prin care am trecut de doua ori. Mi-a placut mult pentru ca acolo am intalnit niste oameni deosebiti, care m-au ajutat neconditionat. Si nu mi-a placut pentru ca acolo am avut parte de niste dimineti din care n-am prea inteles mare lucru, din cauza ca totul in jur se invartea si ma durea capul.
N-o sa te intreb ce urmeaza, pentru ca vom afla atunci cind o vei face :)
Merci pt aventura !
Am urmarit site-ul tau.. ( mongolia punct ro). l-am gasit la un prieten in lista de mess... Intr-adevar o super aventura cu care putini se pot. Felicitari. Si mai e ceva.. daca multi se duc in vest sa faca tururi pe autostrazi tu ai plecat in est. Si din ce povestesti cred ca a fost mai frumos decat daca ai fi mers in vest.
Planuiesti alte aventuri? In Nord? de data asta
Succes in continuare
Nu sunt adeptul mersului pe motocicleta, ATV, 4X4 sau alte vehicule distrugatoare de mediu.Sunt pt. interzicerea lor totala in Romania, nu doar in parcurile nationale.
Va intreb sincer, ca montaniard, ca geograf: ce placere gasiti sa strabateti trasee cu capul varat in casca, fara a simti adierea placuta a vantului, fara a fi atent la copacii din jur, calcand covorul floristic sub roata profilata a motocicletei?
Ovidiu
- 20-35mm/f2.8
- 70-200mm/f.2.8
Nu mai stiu cat costa toate astea, ca niciuna din ele nu se mai fabrica. Toate sunt vechituri care si-au facut si-si fac in continuare foarte bine treaba.
Sunt din Hunedoara, din frumosul oras numit Petrila. Si ma mandresc, zau.
Capitan de plai: eu
Cal: Doyle
Busolist: Marcel, gps-ul
Inginer: Luther, laptop-ul
Din astia patru am ajuns acasa doi jumate', pentru ca Luther a murit in Kazakhstan iar Marcel inca se mai zbate intre viata si moarte.
Mai multe fotografii si povestea de la cap la coada o gasiti pe mongolia.ro.
2. impresia mea de pina acum este ca oamenii 'normali' de pe la noi cred ca motociclistii ca tine sint niste animale rare, cu care e mai bine sa nu te pui.
3. cum te-ai descurcat mai bine: gesticulind, englezind, chinezind? :)
2. E intrebare? Motociclistii sunt intr-adevar animale rare, ca multi dintre cei care circula pe doua roti nu se cheama "motociclisti" din diverse motive. Dar contrar a ceea ce se zice, cu astia de zic eu e foarte bine sa te pui, pentru ca ai doar de castigat.
3. toate trei. si gesticuland, si englezind, si romanind, chinezind etc. Combinate, toate astea daca nu reusesc sa faca interlocutorul sa inteleaga macar il naucesc putin, sa vada si el cum e.
Banuiesc ca scopul acestei calatorii nu reprezinta un mister pentru niciun calator, fie el pe roti, panze, intr-o conserva sau in pozitia lotusului.
Nu cred ca e posibil sa contorizezi numarul 'nebunilor' ce au spus Da bah, ..pot! si Ignition, dar te asigur ca au fost multi.
Mi-e greu sa gasesc o interbare, dar cineva imi suiera in ureche, intreaba-l bah cand iti aduce o piatra din India.
Imi fac curaj si te intreb: Cand imi aduci o piatra din india?
Si pentru ca probabil o sa ma trimiti sa mi-o iau singur iti spun ca vreau si una de la tine.
Numai bine!
Ah, mi-ai suflat raspunsul. Nu-i nimic, il adaptez - o sa ai o piatra din India, de la mine, cand o sa ne intalnim undeva in Bolivia sa ti-o dau.
Consider ca povestea asta se va incheia atunci cand se va odihni intre copertile unei carti. Inca nu am inceput demersurile pentru asta. E doar la nivel de proiect. Avand in vedere ca banuiesc ca va fi singura carte pe care o voi scoate in viata asta (ca in vietile trecute am mai scos), as vrea sa fie ceva fara cusur, frumos, giugiuc. Din motivul asta nu ma grabesc. Nu stiu cand va iesi pe piata. Depinde de multe chestii, dar in primul rand de, of, bani. Treaba aia cu multe zero-uri care ne lipseste noua, astora care vrem sa scoatem carti.
1. Ce ai dori sa revezi din tot ce ai vizitat peste 5 ani?
2. Planuiesti o expozitie foto?
3. Cum este sa fii realmente singur la drum? Ai regretat vreodata ca nu ai mers cu un prieten/prietena?
2. Nu chiar. Nu consider ca sunt cele mai frumoase fotografii pe care le-am facut eu pana acum. Ele sunt bune doar alaturi de textul care le completeaza si le da greutate. Cu siguranta cand o sa apara cartea, la lansare o sa fie cateva fotografii pe pereti, daca o sa fie pereti pe-acolo.
3. E greu si frumos, complicat si interesant. Desi, cum spuneam in ultimul post de pe site, singur nu esti niciodata. Chiar asa e. Dar nu e usor sa-ti dai seama de treaba asta. Nu, n-am regretat niciodata decizia de a pleca singur.
Nu exista motociclisti mari sau mici, exista oameni mari si oameni mici ... si fotografi cu ochi mai bun sau mai putin bun :)) N-am stiut de aventura ta ... dar ma voi lauda ca te cunosc si ca ti-am strans mana!
Felicitari inca o data si te astept cu drag la Timisoara!
multumesc pentru cuvinte. Daca nu ajung eu la Timisoara poate ajungi tu la Bucuresti, desi sa stii ca Petrila bate tot.
Ai pus undeva in Mongolia un indicator care arata cat mai e de-acolo pana in Petrila natala. No, cand sa te astept la bariera cu indicatorul omolog, adica Petrila spre Mongolia?
Pe cand si unde urmatoarea calatorie cu Doyle sau cu alta motocicleta?
Care a fost cea mai neplacuta situatie pe care ai trait-o in aceasta calatorie?
Asta e intrebarea pe care o aud cel mai des, si la care nu stiu sa raspund. E prea devreme s-o fac.
Cea mai neplacuta situatie a fost cand politistii rusi m-au dezbracat in cautare de bani, pe care intamplator nu-i aveam. Atunci mi-a fost greu. E nasol cand insasi cei care trebuie sa te apere te jefuiesc, cand n-ai ce sa faci, cand n-are cine sa ta ajute. Pana la urma am scapat doar cu un binoclu furat, si mi-am dat seama de asta peste doua zile. Apoi a mai fost episodul cu inregistrarea vizei de Kazakhstan, care mi-a dus mintea si rabdarea pe niste culmi pe care n-a mai calcat niciodata, la capat. Atat. Astea au fost neplacute. Au mai fost o multime de altele grele spre foarte grele, dar nu neplacute. Au fost placut de grele, cumva.
Nu m-as fi dus mai departe. Oricum, pentru mine, patru luni departe de casa si de cei dragi consider ca e putin prea mult. Repet, pentru mine. Ultima "suta de metri" a fost alergata, lucru care nu-mi sta in obicei, dar nici nu puteam altfel, si nu-mi pare rau.
Nu numai ca am acasa, dar am avut tot timpul cu mine pe cineva. Am preferat sa ma delectez cu capul de capra decat cu rusoaica sau mongoleza. Nu de-asta am plecat, spuneam, si tot eu spuneam ca habar n-am de ce.
Credeam ca o sa ma schimbe, dar cel putin pana acum nu-mi dau seama sa se fi intamplat asta in vreun fel. Poate cei din jur pot spune mai multe. Ma gandeam ca dupa asta nimic n-o sa ma mai "puna jos", dar m-am inselat amarnic. Am avut si depresii, am si plans, am fost si la capatul puterilor de cand am ajuns acasa. Si culmea, nici macar acum nu stiu sa dau o spaga.
Poti sa ne povestesti cea mai intensa experienta de pe parcursul expeditiilor tale?
Avram
-Acum,daca ai vrea sa mai faci o excursie similara nu te-ai gandi sa mai aduni cativa doritori cu tine?Stiu ca este greu sa "lipesti" 2-3 oameni de tine dar nu imposibil.....ai putea face un concurs de abilitati :-)
Bafta la proiectele viitoare!
in primul rand "chapeau"! in al doilea rand mersi: povestirilie si fotografiile tale sunt grozave. desi am descoperit site-ul tau tarziu, abia dupa emisiunea de la TVR, am recuperat puternic... as vrea sa stiu ce echipament foto (camera/obiective) ai folosit la asa o calatorie. mersi, AM
1. Ai avut sponsorizari? Te-a costat din buzunarul propriu ceva?
2. Pe langa castigurile imense "nemateriale", sunt sau prevezi si castiguri materiale, de exemplu de la o carte sau expozitie foto, interviuri in media,... ?
Multumiri pt raspunsuri,
Felicitari si Succese pe viitor
2. Va fi si o carte, poate o mini expozitie odata cu cartea, dar si astea sunt orice inafara de castiguri materiale. Nu, material nu m-am intors mai bogat.
Felicitari pentru initiativa.
Cum reusesti sa te intretii ? Ce lucrezi ? Ai familie ?
Cu bine,
Sorin
La ce audienta a facut povestea ta ma mir ca nu ai fost contactat de canale media gen Travel, Discovery, NationalGeo. Ma refer la audienta avuta de tine ce nu are legatura cu prietenii, granitele Romaniei, motociclistii din Romania...etc. Am cunostinta de mii de oameni din Europa care au citit macar o poveste din aventura mongola.
Pe tine te-ar interesa sa fi contactat de genul asta de canale TV pt mediatizare ......?
Astept si eu cuminte cartea promisa sau o alta calatorie "........... .ro"
Ce vis neimplinit este la rand?
Inca odata felicitari Mihai, tie si nu in ultimul rand parintilor care au facut din tine comoara de om care esti azi.
PS: Am vazut reportajul de pe TVR2 m-am bucurat sa va vad (pe tine si pe Doyle)
Crezi ca drumul tau ar fi fost altfel daca ai mai fi avut un kamarad ?
Gheza
Felicitari sincere pentru calatoria ta, pe mine m-a facut sa visez ca intr-o zi calare pe Yamaha mea nu o sa mai opresc la birou, si o sa continui sa merg...la nesfarsit :)
De urma lu' Nicolae Milescu Spătarul ai dat?
ma uit la ce ai facut si ma gandesc ca "asa as vrea sa fiu cand o sa fiu mare".
ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut eu si au starnit admiratie. si multa lume imi zice bravo, dar eu, dupa ce totul e la timpul trecut, vad orice realizare ca pe ceva banal.
ti se intampla sa te simti stingherit de aprecierea (meritata) de care te bucuri? si sa nu intelegi ce e cu noi pentru ca din punctul tau de vedere nu ai facut mare lucru?
ai spus ca urmatorul drum s-ar putea sa fie spre vest.
vine primavara, vine vara, daca o sa o iei spre vest anunta din timp. unde manaca unu mananca si trei si unde doarme unu dorm si trei. ca doar nu vii singur.
sper sa nu te plictisesti de povestit, si de aceleasi intrebari, si sper sa ai putere sa spui povestea inca o data la iarna, la un vin fiert;
bafta
Dar ca sa nu spun doar jumate' de adevar, zic asa: e mare lucru ce-am facut, da, sau de fapt nu ce AM, ci CUM. Parbrizul lui Doyle e cel mai frumos parbriz din lume. Pentru simplul fapt ca are 43 de nume care "au crezut".
chapeau pt curaj si non-renuntare! iti doresc la cit mai multe aventuri!
Te vezi povestind acolo in stilul tau de gheroi ?
Cred ca impactul si audienta ar fi si mai mare decat pe internet .......prin TV gasind oameni (tineri) care intr-adevar au nevoie de modele demne de urmat.
Cu mult respect,
Dar Roua, ce-ai avut cu biata Roua?! De ce a-i inselat-o cu Doyle?!
PS: Clanul asta Barbu din Petrila e plin de surprize faine si, dupa atatia ani, inca mai cred ca e doar inceputul...